Cronica retro. 1995. Dan Cristea: Cuvânt înainte (la volumul Biblioteca într-o alocuțiune)

Posted on by
Răspunde

biblioteca intr-o alocutiune

Cuvânt înainte (la volumul Biblioteca într-o alocuțiune)

de Dan Cristea

 

„Hei, și cât să mai scriu?! / Până să scap de tente, până să devin original?” – se întreabă, într-un poem, Dan Ionescu, tânăr profesor, licențiat al Facultății de Litere din Craiova. Iată o interogație din care se poate naște un poet, un scriitor, căci sub aerul ei nonșalant se ascunde de fapt gravitatea unei opțiuni și conștiința unui drum anevoios de străbătut.

Continuă să citești →

Dan Cristea: Nasc și la Craiova poeți. Cronică (retro) la cartea Biblioteca într-o alocuțiune (1995), de Dan Ionescu

Posted on by
Răspunde

biblioteca intr-o alocutiune

Nasc și la Craiova poeți

de Dan Cristea

Dan Ionescu, fost student de-al meu și profesor acum în Craiova, își caută drumul în poezie abordând mai multe modalități deodată. Cum afirmă despre sine, într-un Fragment ludic, scrisul său „dolent alunecă spre cântec, romanță, pamflet”, ceea ce până la un punct e adevărat. Cântecul, de pildă, merge mai mult înspre pastel imortalizând hieratic imaginea rurală: „La fântână, anunță cristalin copiii, / cerul s-a prelins în ciutură. / Unchiul l-a vărsat în jgheab. / Azurul cădea apoi / în fărâme de pe botul cailor. // Unii copii au plâns. / Își sprijineau în palme lacrimile și întrebau trecătorii / dacă în lacrimi scânteie cerul. / Un porumbel a țâșnit dintr-o lucarnă. / Amiază” (Într-un sat). Romanța, transformată în dialog erotic, poate aminti de pălăvrăgeala cuplului de îndrăgostiți din erotica lui Marin Sorescu (Descântoteca sau Serbări itinerante).

Continuă să citești →

Cronica retro. Dan Ionescu – Biblioteca într-o alocuțiune, versuri (1995)

Posted on by
Răspunde

biblioteca intr-o alocutiune

Dan Ionescu – Biblioteca într-o alocuțiune, versuri, Editura Avrămeanca, 1995.

de Dumitru Augustin Doman

În 1988, I. D. Sârbu îi scria prietenului său Horia Stanca: „Craiova a devenit capitala seismică a fricii și neoturciei”. Mai mult, urbea de pe Jii era „oraș acultural, mediocru mafiot, șovin general și multilateral dezvoltat”. Și de aici a răsărit, totuși, acest poet de excepție care, deși livresc și textualist, i-ar fi plăcut bătrânului lup Sârbu: „Stăm aidoma cărților: / înghesuiți în destine, / așteptând să pună ochiul / pe sufletele noastre / bătrâna realitate”.

Continuă să citești →