Dan Ionescu: Romanul de dragoste azi

de Ştefan Vlăduţescu

Intrat în literatură pe poarta poeziei, Dan Ionescu se impune ca un romancier de luat în seamă. Umbra scrisului (2010) era un roman, am zice, construit din nuvele.

Roman de introspecţie, Imposibilul extaz (Timişoara, Editura David Press Print, 2011, preț: 12 lei) se arată o construcţie epică funcţiona­lă. Imaginarul edificat prin cuvânt este coerent şi convingător.

Redactat la persoana întâi, romanul este, înainte de toate, povestea unei iubiri al cărei extaz îl reprezintă despărţirea. Instanţa epică este configurată de un scriitor care, printre altele, este autorul unor „eseuri cu temă religioasă” despre B.P. Hasdeu şi Lucian Blaga. Acestea sunt în mare parte incluse în textul romanesc.

Continuă să citești →

6.X.1951 – s-a născut Titu Dinuț, în com.Șișești, jud. Mehedinți.

Romanul Bravo lui! de Nicolae Pârvulescu este atractiv: derulează o acțiune, ca într-un film de succes, despre un personaj malefic în esență, dar în societate și în familie mai ales, extrem de plăcut. Protagonistul duce în spate o taină ignobilă, pe care în final, printr-o poantă, ca în pamfletele lui T. Arghezi, autorul o deconspiră. Cartea se citește pe nerăsuflate, în concediu la mare sau în casă, în liniște, când, privind pe fereastră, orizontul stă în loc, apăsat de zăpadă, iar sufletul, de monotonia gândului. (Red.)

5.X.1971 – a murit Vania Gherghinescu (n. la 12 nov. 1900, în satul Cârceni, jud. Mehedinți).

Carte românească

Faceţi crucea dreaptă! părintele Cleopa Ilie

de Liviu Florian Jianu

A apărut volumul 11. O mărturie vie împotriva obscurantismului lumii moderne. Astăzi, când mai degrabă ne închinăm la şef, la patron, la divertisment, sau leu, sau altă valută, la valori involute, la puterea oarbă a civilizaţiei, părintele Cleopa ne istoriseşte un basm adevărat: cum vor judeca Iisus şi sfinţii fiecare om, puterea celor 40 de liturghii, dragostea de Dumnezeu, cele 14 pricini pentru care vor fi judecaţi părinţii care nu-şi cresc copiii în frica şi certarea Domnului, şi alte poveşti care au un singur defect calitativ: s-au scris cu vieţi. Şi au un critic mai mult ca absent în peisajul paranoiei omeneşti: pe Dumnezeu.

Continuă să citești →

După evaluarea filosofică a operei lui Constantin Brâncuși, prof. Ion Mocioi ne trimite o parte din contribuția lui la Istoria literaturii române, Începuturile poeziei române culte (Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 422 p.). Tema este interesantă și, am spune, inedită. Sunt antologați, între alții, Dimitrie Cantemir, Dimitrie Pandovici, Duca Sotirovici, Toma Mandacașul, Radu Copilul, Ioan Duma Dascălu, Hagi Stachie. (Red.)

Corespondenţe în aşteptare

de Dan Ionescu

E vizibilă apartenenţa cărţii la etajele superioare ale prozei moderne, în formulele propuse de Proust şi modificate uşor, în partea acţiunii, din pricină esoterică, de F. Scott Fitzgerald. Tensiunile care survin contingenţelor eventuale, conferă cărţii o dimensiune clasică, proximă nuvelei: „aşa, încât, după patru –atât de tumultuoase- căsătorii, Doamna V. reuşise să scape cu virginitatea intactă, şi, Doamne!, oricine a putut constata că asta nu s-a întâmplat din voia ei.!// La o vârstă când alte femei încep să se faneze sau ajung chiar să arate semnele acelea indubitabile ale bătrâneţii –pielea strânsă la coada ochilor, a gurii, umerii uşor căzuţi, mersul crispat sau greoi, în funcţie de corpolenţă, dar mai cu seamă moartea inconfundabilă din privire, lumina aceea stinsă, uneori devastatoare în disperarea ei – acestea toate le-am văzut de atâtea ori-, nimic din ele nu se putea constata pe figura Doamnei V.”.

Continuă să citești →

Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației

de Dan Ionescu

Viața ca o… paradă (Editura Autograf MJM), așa cum se intitulează cea mai recentă carte a prolificului prozator Jean Băileșteanu, este o parafrazare a celebrei Viața ca o pradă. Subtitlul Jurnal de scriitor sub dictatură fixează coordonatele spațiale și temporale: România, perioada comunistă. În viziunea lui Marin Preda, viața, în manifestările ei mozaicale, de bine și rău, trebuia vânată; efortul depus, ca s-o desprinzi din tipare, era al vânătorului cumva aflat la ananghie (și din cauza condițiilor politice). La Jean Băileșteanu, indivizii au ocazia de a păși pe scenă (scena vieții) și de a-și etala, în voie, însușirile morale.

Continuă să citești →