Ioana Darc, fecioara din Orleans de Alexandru Odobescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

În veacul al patrusprezecelea după Christos, Franța avu un război foarte trudnic cu Englezii. Craiul acestora, care dobîndise printr-o moștenire oarecare drept la tronul Franței, ceru coroana și sceptrul acestei țări.

Mai multe ținuturi de către miazănoapte, spre pildă Normandia, se supuseră de bună voie sau de frică străinului ce amenința de a cotropi regatul întreg. Dar fiindcă celelalte provincii nu primeau aceleași condițiuni umilitoare, armata engleză intră pe pămîntul Franței. Puțin după aceasta muri și regele francez Carol al VI-lea, lăsînd un fiu june, slab de minte și de caracter, nedestoinic de a-și scăpa țara printr-o voință puternică și vitejească. Englezii nu lăsară să le scape această ocazie, ce le era așa de favorabilă.

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Teatrul Național Radiofonic prezintă în premieră absolută, marți, 12 decembrie, la Radio România Cultural, două spectacole-document care vorbesc despre viața și opera istoricului, filosofului, scriitorului, Dimitrie Cantemir – gânditor de talie europeană, a cărui operă se poate înscrie în tezaurul culturii universale. Astfel, de la ora 19:00, va fi difuzat Dimitrie Cantemir – Legendă și adevăr, iar de la ora 20:00, Dimitrie Cantemir – Istoria cărturarului. Cele două scenarii după care s-au realizat spectacolele sunt alcătuite de prof. univ. dr. Raisa Radu, în urma unei ample documentări. Adaptarea radiofonică este semnată de Magda Duțu și Ion-Costin Manoliu, iar regia artistică de Maria Agnesa Pușcașu. În rolul titular: Mircea Constantinescu

Continuă să citești

În gând se învălmășesc culori de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pare un stolnic, emană eleganță în gestul detașării când  își privește lucrările în care-a prins tumultul vieții cu forța concentrării spiritului. Artistul vede ce alții nu văd cu ușurință: aroma florilor distilându-se sub soarele blând,  armonia orizontului cu fericire calmă și adâncimi ce ascund muzica infinitului și ritmurile cosmice, sobrietatea eternității sau tristețea vremurilor. E martorul clipei și în tainița sufletului său privește nostalgic spre vatra caldă, locul acela sfânt unde-a văzut lumina zilei.  Sânul mamei, oblăduirea cerului înghețat de lumina lui ianuarie, l-au inspirat inconștient atunci când iernile sale deveniseră subiectul predilect și aveau o voluptate mistică de alb nemărginit, pudrat și diafan, în care doinea șoptit amintirea copilăriei. S-a învăluit în lumină și cugetul său s-a umplut de muzică, dansând apoi treptat valsul vieții, cu forța concentrării, cu dorul aventurii, cu singurătăți tragice și căderi, cu zborul și jertfa cerului albastru al tinereții, cu revolta creatoare, cu gustul amar al sfredelitoarelor experiențe și trăiri, cu puterea omului truditor îndrăgostit de dorul perfecțiunii, cu-n nobil egoism ce-l arde și-l transpune vijelios și interiorizat la maxim. Emoția artistică l-a însoțit permanent, creația sa e experiența vieții transpusă în culori. Fericirea adevărată a simțit-o mereu în muncă, în creație ca formă subtilă de revoltă împotriva vulgarității și mediocrității.  Prin perfecționare și-a făurit  forma sa de independență.  O transpunere vijelioasă a chinurilor și satisfacțiilor, având mereu grijă pentru execuția artistică, pentru lumina ce cade măiestrit în pânzele sale, transfigurată, cu soarele ce devine plin, magic, când ploile- s colorate și haloul sufletului se imprimă cu fiecare decadă mai mult în gama coloristică ce se intensifică treptat. 

Continuă să citești

Sentino. Nuvelă de Barbu Ștefănescu – Delavrancea

https://blog.revistaderecenzii.com/

Arde soarele.

Bate toaca de fer. Lucrătorii de la Banca Națională se odihnesc. Țiganii rîd, strigă, se-njură, pifăie din lulele stinse și se tolănesc la umbra caldă a schelelor. Copii goi, cu pîntecele rotunde, cu părul cîrlionțat și îmbîcsit, înghit lacom îmbucături de mămăligă și se foiesc printre bătrîni, gustînd, pe furiș, din lulelele celor adormiți.

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* De la ora 19:00, Palatul Bragadiru din Capitală prezintă avanpremiera spectacolului „Constantin” – un spectacol istoric unic în peisajul teatral independent din țară. La împlinirea a 31 de ani de la canonizarea domnitorului Constantin Brancoveanu, Fundația Godot lansează proiectul „Constantin”, un proiect cultural de importanță națională, care își propune să redescopere și să valorizeze viața și epoca lui Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, printr-un spectacol de teatru inovativ, după un text contemporan scris de Alexandru Popa bazat pe un moment istoric – mazilirea de către otomani a lui Constantin Brâncoveanu, în ciuda faptului că i-a fost promisă domnia pe viață – și pus în scenă de George Remeș & Alexandru Popa. Distribuția spectacolului reunește 20 de artiști de renume ai teatrului românesc, într-un decor menit să reconstruiască vizual, auditiv și olfactiv o epocă decisivă pentru dezvoltarea civilizației românești: Gelu Nițu, îl va interpreta pe Constantin Brâncoveanu, Ion Haiduc, va fi Ianache Văcărescu, Mihaela Sârbu, puternica soție a domnitorului, Marica Brâncoveanu, Denis Hanganu, figura sultanului Ahmed al III-lea, George Remeș, va juca rolul lui Mustafa Aga, Alex Chindriș, tânărul Constantin II Brâncoveanu și mulți alții. Scenografia este semnată de Maria Constantin, iar sound design- ul îi aparține lui Ștefan Rădulescu. Producția foto-video este realizată de Dragoș Ciolac. Intrarea este liberă, pe bază de rezervare pe site-ul www.teatrulgodot.ro. Premiera oficială va avea loc în ianuarie 2024

Continuă să citești

Cea mai mândră zi, cel mai mândru ceas… – Edgar Allan Poe

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cea mai mîndră zi, cel mai mîndru ceas,
Inima-mi veştedă le-a cunoscut:
De-avînt şi de mărire visu-mi treaz,
O ştiu, a trecut!
Ce-avînt, am zis? Da! Îmi închipui,
Dar de mult timp s-a dus pe veci!
S-a dus şi tinereţea mea, şi chipu-i;
Ci, ducă-se deci!
Şi tu, mărire, ce mai am cu tine?
Alt cuget are-acum de moştenit
Veninul ce mi l-ai turnat în vine;
Suflete-al meu, fii liniştit!
Cea mai mîndră zi, cel mai mândru ceas
Ce mi-au fost date, le-am avut:
Şi visul de mărire, visul treaz,
O ştiu, a trecut!
Dar dacă visul meu de-avînt şi de mărire
M-ar îmbia şi-acum cu-acel amar
Ce-l îndurai atunci, eu ceasul peste fire
Nu l-aş petrece iar!
Căci pe aripa lui plutea ca o pulbere.
Şi cînd plecă în zboru-i, căzu de pe ea
O esenţă în stare să spulbere
Sufletul ce-l cunoştea.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/edgar-allan-poe-cea-mai-mandra-zi-cel-mai-mandru-ceas-poezie-id-6060/