https://blog.revistaderecenzii.com

Atât de mult eșți ceea ce-am dorit însingurat,
Că iată acum
Apropierea ta adevărată.
Neașteptată, negândită, la doi pași,
Mă-ngheață ca o nălucire.
Călătoreau spre ține gândurile mele
Uscate, rătăcite,
Păsări obosite peste pustiuri nisipoase;
Arar ca norii mici spre pajișți însorite.
Dura uscată-n suflet
Învârtejirea deznădăjduită-a unui gol.
Și-acuma numai dacă stai în loc
Cu fragezimi de carne și de crin
Fiintă mea spre ține năvălește

https://blog.revistaderecenzii.com

De pe-un vârf înalt de munte coboram încet la vale
Singură în a mea cale,
Singură cu gândul meu,

Și la vremi de farmec pline, vremi ce astăzi nu mai sunt.
Se ducea tristul meu gând
Se ducea fără să vreu.

Și-mi treceau prin minte toate fericirile visate
Și în lume neaflate.
Și mereu tot coborând,

https://blog.revistaderecenzii.com

Pentru limba noastră moldovenească

Așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne este amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur, măcară că de la Râm ne tragem, și cu ale lor cuvinte ni-s amestecate. Cum spune și la prédosloviia létopisețului celui moldovenescu de toate pre rându: ce fiindu țara mai de apoi ca la o slobozie, de prinprejur venindu și discălicându, din limbile lor s-au amestecat a noastră: de la râmléni, céle ce zicem latină, pâine, ei zic panis, carne, ei zic caro, găină, ei zicu galena, muieria, mulier, fămeia, femina, părinte pater al nostru, noster, și altile multe din limba latinească că de ne-am socoti pre amăruntul, toate cuvintile le-am înțeleage. Așijderea și de la frânci, noi zicem cal, ei zic caval, de la greci straste, ei zic stafas, de la léși prag, ei zic prog, de la turci, m-am căsătorit, de la sârbi cracatiță și altile multe ca acéstea din toate limbile, carile nu le putem să le însemnăm toate. Și pentru aceasta să cunoaște că cum nu-i discălicată țara de oameni așăzați, așa nici legile, nici tocmeala țării pre obicée bune nu-s legate, ci toată direptatea au lăsat pre acel mai mare, ca să o judece și ce i-au părut lui, ori bine, ori rău, acéia au fost lége, de unde au luat și voie așa mare și vârf. Deci cumu-i voia domnului, le caută să le placă tuturor, ori cu folos, ori cu paguba țării, care obicéi pănă astădzi trăiește.