https://blog.revistaderecenzii.com/
Continuă să citeștiArhive lunare: decembrie 2022
Petrecere de pomină, cu mari artişti, tarafuri de lăutari şi râs pe săturate. De Revelion, la TVR 1. Articol de Bianca Dinescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Bucureşti, 28 decembrie 2022
Petrecere de pomină, cu mari artişti, tarafuri de lăutari şi râs pe săturate. De Revelion, la TVR 1
Atmosfera festivă de Revelion ne cuprinde oriunde ne-am afla, cu buna ei dispoziţie contagioasă. Indiferent dacă trecerea în Noul An ne surprinde în piaţa unui orăşel de provincie sau într-un ascensor luxos, noaptea dintre ani are farmecul ei. Aventurile protagoniştilor le urmărim la TVR 1, începând cu ora 21.00.
Continuă să citeștiInterior religios. Fotografia zilei
Imnuri de Dosoftei
https://blog.revistaderecenzii.com/
STIH
[PENTRU SFÂNTUL ONISIFOR]
Ai, Onisifore, cai la bună fugă
Cătră Dumnezău, şi ai şi bună slugă.
Umbre. Proză de Liviu Rebreanu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Îl amețise Podoleanu cu tânguirile. De cum a intrat, l-a luat într-un colț și nu i-a mai dat drumul. Ca să poată pleca, a fost silit să inventeze o minciună, altfel, prietenul său l-ar fi oprit toată noaptea să-i ilustreze cum a ajuns să-și izgonească azi la prânz nevasta, după șapte ani de căsnicie fericită. Lui Barbu Spătaru, medic tânăr, cu o situație materială mulțumitoare, însurat de trei ani cu o femeie frumoasă, blândă și inteligentă, poveștile cu gelozii i se păreau în general puțin comice. Înțelegea gelozia și ca un cariu în inimă, cu toate că el însuși n-o experimentase, dar n-o admitea ca explozie tragică în viața unui om civilizat. Numai primitivii rămân incapabili să-și domine pasiunile. Criminalii din gelozie n-au fost niciodată inteligenți… Mai bine de două ore a ascultat pe Podoleanu, care, din trei în trei fraze, regreta că n-a ucis-o. Îl compătimea pentru că îl vedea suferind aievea. În același timp, însă, îl încerca un zâmbet straniu, prin care ar fi vrut să-și exprime tăcut propria-i siguranță.
Continuă să citeștiCarele cu oale. Fabulă de Alecu Donici
https://blog.revistaderecenzii.com/
O tabără de care mergea la târg cu oale
A unui neguțător.
El însuși cu-ngrijire le conducea în cale,
Sperând de Moși s-adune folos însemnător;
Dar trebuia să treacă o renumită vale,
La care cărăușii-ndată ce-au sosit,
Așa s-au sfătuit:
Ca să pogoare valea, pe rând, încet, cu minte;
Iar carul după urmă să facă înainte,
Căci boii ce-l purtau,
Deprinși fiind și maturi, mai vrednici s-arătau;
Și în adevăr, carul mergea încet, ca gândul
Cel încercat de grije și frământat de ani.
Dar o pereche de juncani
A căror venea rândul,
Pe boii bine învățați
Îi criticau de moarte:
— Uitați-vă, boi lăudați!
Vedeți — ziceau — neghiobii, un car nu știu să poarte,
Ia uite la Boțolan!
Se târâie ca broasca… Ia vezi alde Prian
În jug cum tot se lasă;
Ar vrea din el să iasă.
O, Doamne! Și ce boi!
Cu ce renume mare!
Mai bine ar căra gunoi,
Sau ar ședea la bragă, pe somn și pe mâncare…
Ia să ne vadă și pe noi!..
Cu-așa ocări, juncanii pornesc cu carul lor;
Dar greutatea îi apasă;
Ei să oprească vor,
Și-n dreapta se cam lasă;
Apoi, de la o culme, la stânga-n loc cârmesc,
O culcă drept pe fugă, cât le lua piciorul,
Răstoarnă oalele… și în râpă se opresc…
Încât neguțătorul,
Cu mâinile crucișe, la hârburi se uita
Și foarte greu ofta.
Eu nu știu cum s-a întâmplat,
Țiu mult cu viitorul,
Căci de trecut m-am săturat
Și nu-i păstrez amorul;
Dar vreau s-arăt la unii noi,
Cum ei în timpuri grele
La alții văd numai noroi
Și numai fapte rele;
Iar când s-apucă singuri ei
De trebi, ca oameni grei,
Răstoarnă carul drept de râpă
Și tot încă mai țipă.
Când privești oglinda mărei de Mihai Eminescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Când privești oglinda mărei,
Vezi în ea
Țărmuri verzi și cerul sărei,
Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme
Și Eol
Sună-n papura ce freme
Barcarol.
Un minut dacă te-i pierde,
Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai simți pe vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea pălită
Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi liniștită
Dulce vis,
Și al luncei vânt de vară
Călduros
Cântă-n lira mea amară
Lănguros.
De-ai pătrunde c-o privire
Al meu sân,
Să vezi marea-i de mâhnire
Și venin,
Ai cunoaște-atuncea bine
Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri senine
Iată eu.
Perspective urbane. Fotografia zilei
Deasupra unei sihle dese de Serghei Esenin
https://blog.revistaderecenzii.com/
Deasupra unei sihle dese
În nemișcare și mister,
Mieluță bălă, luna iese
Să pască iarbă de pe cer.
Cu cornu furișat prin bercuri,
Ea-mpunge tăul cristalin,
Iar apa-nfiorată-n cercuri
Și țărmu-l clatină puțin.
Pe-ntinsul cotropit de verde,
Mălinu-ncins de vâlvătăi
Tămâia lanced și-o pierde
Pe măguri, dincolo de văi.
O, stepa mea cu fiscal deasă,
Tu cu oblimea ta ne furi,
Dar și pe tine te apasă
Tristeți de smârc și sărături.
Traducere Ioanichie Olteanu
Sursa: https://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-deasupra-unei-sihle-dese-poezie-id-16168/
Întâiul gropar. Proză de Liviu Rebreanu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Era atât de amărât, că strângea umbrela subțioară, deși ploua cu găleata. Adus puțin de spinare, pălăria trasă pe ochi, pardesiul fluturat de vântul tăios care vâltora neîncetat firele de ploaie, mergea grăbit pe trotuarul lunecos, mormăind în răstimpuri:
Continuă să citești