https://blog.revistaderecenzii.com/
Bucureşti, 20 decembrie 2022
„Când n-or mai umbla oamenii a colinda, s-a găta lumea”. De Crăciun, la TVR 3
Colindele lui Grigore Leşe ne aduc împreună, ne emoţionăm cu Paula Seling, ne bucurăm cu cetele de colindători „Din zestrea Ardealului”, „Meseriaşii” ne poftesc la şezătoare. În perioada 24-26 decembrie, petecem Crăciunul după tradiţie, la TVR 3.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Bucureşti, 20 decembrie 2022
Dezvăluiri în premieră din culisele anchetei cunoscute ca „Dosarul Revoluţiei”
Revoluţie sau lovitură de stat? Pe 22 decembrie, de la ora 22.00, Mihai Rădulescu şi invitaţii săi dezbat evenimentele din 1989, în ediţia specială „Decembrie Roşu”, la TVR 1.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Se înserează…
Armeanul se târăște pe lavița din fața prăvăliei, gâfâie grozav, își șterge fruntea cu o batistă roșie, mare cât un cearceaf, și apoi strigă Bertei să-i aducă armonica. E șchiop și spune tuturor că și-a pierdut piciorul în război. Și toată lumea îl crede. De ce adică nu l-ar crede?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Pianul automat cântă o horă zburdalnică. Spectatorii își șterg nădușeala de pe frunte. Un băiat cu tablaua aleargă printre bănci, țipând ca din gură de șarpe:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Locomotivul ca fiara muge,
Din sânu-i scoate de tartar fum,
Și ca balaur șuierând fuge
Pe ferecatul cu șine drum.
O coadă lungă în urmă-i poartă:
Șir de vagoane cu călători;
Astfel vaporul fu de la soartă
Menit să poarte pe muritori.
— Ce naiba duce oare atâta greutate,
Și cu o repegiune cât nu e de crezut?
Zicea, în spaimă, calul l-al său de hamuri frate,
Când trenul a văzut.
— Eu! — i-a răspuns vaporul, c-un șuier de mândrie.
— Tu, tu? întreabă calul; dar spune-ne ce ești?
Și-a noastră datorie,
Cum poți să ți-o însușești?
Noi, caii, de când lumea, pe om l-am tot purtat.
Primblări de gust, vânaturi, călătorii, răzbeluri,
Amoruri, fapte grele și alte multe feluri
De ale lui capricii, noi i-am îngemănat…
— Domnule cal, ascultă, —
Vaporul întrerupse, — să-ți spun cât stau pe loc,
Căci, fără vorbă multă,
Tu ești în toată vremea un vrednic dobitoc,
Și eu sunt o putere ce când mă găsesc strânsă
Atunci mă întăresc;
Împrăștiată însă
Îndat’mă nimicesc.
Cunoaște dar secretul ce am de predomnire:
Puterea prin unice.
https://blog.revistaderecenzii.com/
O gingaș copil de rege când în haina-ți înfoiată
Treci în faetonu-ți mândru… se mlădie nalta-ți poză
Cum din frunzele-nfoiate râde un boboc de roză
Ce frumoasă treci prin lume de-arătarea-ți luminată.
https://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Programe speciale de Crăciun, la TVR 1
Bucurie, linişte în suflet, pace, colinde, daruri şi oameni dragi. Mai presus de toate, oameni dragi. Astfel ne dorim cu toţii să întâmpinăm Naşterea Domnului. Cel mai frumos Crăciun e întotdeauna petrecut împreună, în atmosfera caldă de acasă. De acest Crăciun, TVR 1 ne arată că şi cei mai Izolaţi în România au Oameni alături în zi de sărbătoare; că putem fi „diferiţi şi totuşi asumaţi întru Hristos” – ortodocşi şi catolici, în Bucuria credinţei; că generaţii diferite de artişti trăiesc, O dată-n viaţă, emoţia unor întâlniri inedite.
Cronologic, iată programele pregătite de TVR 1 telespectatorilor pentru zilele de Crăciun:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Nu se pomenea fată mai frumoasă în toată Ilva-Mică și-n împrejurimi ca Ileana Mariucăi lui Dosoftei. Se dusese vestea pretutindeni părului ei cel negru ca mura, des ca peria și lung ca un șarpe, buzelor ei cele roșii ca zmeura și umede ca o floare stropită de rouă. Nici n-apucase să împlinească șaisprezece ani, și se și găsi împresorată de pâlcuri de pețitori, cari de cari mai frumoși, cari de cari mai bogați. Dar Ileana nu vrea să vadă pe nimeni și nu vrea să audă de nimeni. Iar voința Ilenei era sfântă, căci pe Ileana toată lumea o răsfăța, până și mama ei cea vitregă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Am să vă spun de-o turmă și cele întâmplate
La stână; dar întâi vreau să vă amintesc
Că binele și răul, prin lupte ne-ncetate,
O lume cârmuiesc.
Că element, om, fiară, ființi nenumărate,
Prin lupte se nutresc,
Că oaia și cu capra, deși sunt o făptură,
Nu sunt de o natură.
Oaia, precum o știți,
E blândă-ascultătoare,
Iar capra-i șugubeață, și nu vă îndoiți
Că-i și cam săritoare.
Deci la o turmă bună, unde era oi mii
Și capre două, trii,
S-au auzit odată
O ceartă prea ciudată,
Căci oile ziceau
Cam astfel între ele,
Zbierând mereu:
— Voi, caprelor, în turmă sunteți niște lichele;
De ce dar ne conduceți ș-adese ne purtați?
Prin curături, ogoare, voi faceți stricăciune,
Voi despoiați copacii, pe garduri vă-agățați,
Iar noi pățim rușine;
Și oare nu-i mai bine
Să aveți voi turma voastră și singure să fiți?
— Nu — zise lor dulăul — voi, oilor, nu știți
Că lupul totdeauna din turmă dijmuiește
Și turma fără capre mai greu o risipește?
Iar unde-s frunte ele, eu încă am un dar:
Păzindu-vă din urmă, nu latru în zadar.
Credința câinelui pe oaie o păzește;
Dar ce va face omul cu-a lui societate
Când ea va fi legată ca turma, din păcate?
Găsi-va câine credincios
Să o asigureze de lup primejdios?..
Căci o societate în veci nu e întreagă,
Cât de un gând și cuget nu sunt cei ce-o încheagă.