Vesele semnale. Poem de Șt. O. Iosif

https://blog.revistaderecenzii.com/

Șt. O. Iosif

Nu plouă, norii, nici nu vor să treacă…
Stau în halat, privind mahmur afară ;
Mi-e lene rău ; urîtul mă omoară ;
Deschid fereastra : pîcla mă îneacă.

Mă culc s-adorm, dar somnul mi-e povară;
O dimineață umedă, posacă,
Pătrunde în odaia mea săracă…
O, de s-ar face-odată primăvară !

Dar… fulger alb a scăpărat în zare :
Se mișcă norii, izbucnește ploaie :
Prelung și surd un tunet vuie, crește,

Răzbubuind voios în depărtare !
Eu joc de bucurie prin odaie,
Și-n pod o rîndunică-mi ciripește…

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Cluj-Napoca: Ministerul Culturii (MC), prin Unitatea de Management a Proiectului (UMP), în calitate de coordonator de reforme şi investiţii (CRI) organizează ultimul eveniment dedicat promovării Statutului lucrătorului cultural profesionist – ora 10:30, la MushuROI Creative Hub (Piaţa 1 Mai nr. 7) din Cluj-Napoca. Evenimentul reuneşte experţii implicaţi în elaborarea propunerii legislative şi invită la dialog profesioniştii care activează în sectoarele culturale şi creative şi care pot beneficia de măsurile de sprijin vizate prin Statutul lucrătorului cultural profesionist

Sursa: https://www.rador.ro/2023/03/09/calendarul-evenimentelor-9-martie-selectiuni-9/

Nucul lui Odobac de Emil Gârleanu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Nucul lui Odobac

Satul Arșițeni e așezat într-o văgăună; casele lui mărunțele și albe, ghemuite una-ntr-alta, se văd, de pe muchile dealurilor dimprejur, ca niște ouă într-un cuibar. Pământul Arșițenilor e nisipos și sterp; iarba crește atât de rară, încât, în loc să îndulcească vederea, pătează, ca o pecingine, fața galbenă a locului. Doi-trei copaci se înalță, istoviți, cu crengile rare, cu frunzele străvezii, care aștern pe jos, vara în amiază, o umbră destrămată, ce mărește și mai mult setea de răcoare.

Continuă să citești

Poezii deosebite sau cântece de lume/Cine simte înțelege de Anton Pann

https://blog.revistaderecenzii.com/

Anton Pann

Cine simte – înțelege
Că este firească lege
A pătimi or ce om.
Chiar ș-acel ce să arată,
Că simțire nu-i e dată
Cât la piatră, sau la pom.
Și acela pătimește,
Ca un dobitoc trupește,
Pricina făr-a-ntreba.
Dar ș-un suflet ce pricepe
Leagea astă când să-ncepe,
Nu poate să zică ba.
Asta lege necurmată
La mine tot deodată,
Cu nașterea s-a-nceput.
Și d-atunci cât vârsta crește
Sufletul tot pătimește
Încetare n-a avut.
Nici crez că-m ajunge viața
Ca să văz tăiată ața
Patimilor sufletești.
Sau să poată vre o dată
Norocirea fi schimbată
Sufletelor omenești.

Ai noștri tineri de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravatei cum se leagă nodul,
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.

La ei își cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustață,
Ducând în dinți țigara lungăreață…
Ei toată ziua bat de-a lungul podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc — și-o plimbă.

Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pân’ și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării: stele.