https://blog.revistaderecenzii.com/

Primăvară..
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri..

O lungă deșertare zvonește împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri..

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri?!..

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cineva poate fi clarvăzător,
fiind capabil să vadă viitorul, și totuși
poate avea foarte puțină înțelepciune.
Precum omul care vede apa în visul său,
și începe să-I conducă pe toți către un miraj.
„Eu sunt unul dintre aceia care vâd cu inima.
Voi sfâșia vălul.”
Astfel au stabilit cu el în cadrul visului,
în timp ce dormea de fapt
lângă un râu cu apă pură.
Și astfel căutarea s-a mutat
de la locul în care se afla obiectul căutării.

Dormi profund oriunde te-ai afla pe cale;
Poate că vreun călător te va trezi.
Renunță la gândirea subtilă,
la a dubla, tripla,
multiplica (la nesfârșit) greșelile.
Ascultă sunetul apei din interiorul tău.
Acolo ești cu adevărat,
visând că ești însetat,
atunci când apa pe care o dorești
este, de fapt, în interiorul venei mari a gâtului tău.

Traducere Iulia Bontaș

Sursa: https://poetii-nostri.ro/rumi-apa-pe-care-o-doresti-poezie-id-24965/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sunt cîțiva ani acuma de cînd colaborez la „Viața românească”, unde am fost ospitalizat cu drag și am scris necenzurat de nimeni, decît o singură dată, cînd A. Mirea s-a apucat să parafrazeze un mesaj regal, în care se vorbea, ca totdeauna, de marile reforme ce aveau să se întindă peste țară ca o binecuvîntare. Aceasta este dar proba cea mai evidentă că doctrina poporanistă a d-lui Stere și a tovarășilor dumnealui nu era impusă nici unui competiționar la coloanele sus-zisei reviste.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii. Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele.