https://blog.revistaderecenzii.com/
Mi-am zidit monument decât acel de fier
Mult mai trainic și nalt ca piramizi cerești;
Ploaia nu-l va mânca, nici acvilonul slab,
Nici al anilor șir, vremile cari fug.
Nu de tot voi muri, partea mai bună a mea
Va scăpa de mormânt…
https://blog.revistaderecenzii.com/
Bucureşti, 29 martie 2023
„Părinţii nu înţeleg că o prostie este un lucru bun nereuşit”. „Copiii spun”, la TVR 1
Ce spun copiii? Spun… de toate. Cu seriozitate şi inocenţă, cu siguranţa că deţin adevărul asupra lumii, cei mici fac deliciul show-ului „Copiii spun”, pe care Virgil Ianţu ne invită să-l vedem din 1 aprilie, la ora 16.30, în fiecare sâmbătă, la TVR 1.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Mâncând lupul chiar ca zece,
Era-aproape să se-nece,
Cu un os ce-n gât stătusă;
În zadar sărmanul tusă,
Căci d-al scoate
Nu mai poate
Și-i să pare c-a să moară.
Când, văzând pe o cucoară,
Semn i face cu picior
Ca să-i deie agiutor.
Iată paserea ghibace
Operația i face
Ș-acel os
Din gât i-au scos,
Apoi cere legiuită
Pentru lucru mulțămită.
Mulțămită! — lupu-i zice —
Oare nu ești tu ferice
Că din gât nesățios
Capul teafăr ți l-ai scos?
Sărmănico, fugi din drum,
De mă superi, te zugrum!
https://blog.revistaderecenzii.com/
1430 – Orașul Salonic, care aparținea Veneției din 1423, a devenit parte a Imperiului Otoman după ce a fost cucerit de sultanul Murad al II-lea.
1549 – A fost fondat orașul Salvador da Bahia, prima capitală a Braziliei.
1599 – Cardinalul Andrei Bathory a devenit principe al Transilvaniei.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Mamă ! Ce puțin am rostit numele tău și cît de vag îmi aduc aminte de tine… O negură te învăluie și parcă din neguri e urzit și conturul tău.
În fața mărei, unde am stat, privind neîntrerupta goană a talazurilor, acolo m-am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. Din fundul orizontului aceluia ce-l hotărăște linia curbă a mărei, de acolo ai venit tu. Pe o noapte dulce cum e aceasta, un vas legănat, ce și-a scris pieritoarea dungă pe cer, te-a adus desigur. Și pe cheiul acesta singuratic, unde întîrzii eu, visînd uneori, au coborît pașii tăi, de bună seamă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
O zi înăbușitoare ca aceasta nu mai coborâse Dumnezeu pe pământ. Se coșcovise scoarța copacilor, se scorojiseră frunzele, iarba se măcinase, pământul se făcuse cenușă. Izvoarele secaseră; locul bălților nici pas să se mai cunoască. Ici, colo, câte o șuviță de apă, ca urma unei lacrimi pe un obraz uscat de boală. Lighioanele pădurilor umblau cu limba scoasă, să găsească unde să-și stâmpere setea. Atunci, unele din ele, o luară în sus, spre ținuturile înzăpezite, unde nu le putea lipsi apa niciodată.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Tresărind scânteie lacul
Și se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Și ascult de la răcoare
Pitpalacul.
Din isvoare și din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Pintre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.
