Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită, Decât s-aibi amic de suflet ș-o femeie-nduioșită. De iubești pe mulți deodată, la mulți dacă te închini, Agiutori nu afli în nime când nevoile îți vin.
Un sur iepure odată, De o fire minunată, Între iepuri filantrop, Trăind viața în galop, Cât putea pe fiecine cu ceva îndatorea, Și pe vita mică-au mare văr și frate o numea.
Soldatul Pintilie Gheorghe era învinuit că furase în sâmbăta Paștilor câțiva saci cu orz și că apoi îi vânduse. Santinela ce încuviințase aceasta era adusă înaintea consiliului, ca părtașă la furt.
Vinovatul mărturisise hoția. El o îndeplinise, pe când de santinelă la orzărie era Neculai Oană, recrut din anul acela, un biet om, luat în oaste pe nevăzutele, și pe care, de șase luni de zile de când venise, nu-l scoase nimenea din ceea ce știa el de acasă. De nepriceperea lui se feriseră toți comandanții de companie, ca de foc, și-l lăsaseră la boi.
* „Stări Abstracte de Alina Cociere” este prima expoziție din seria „Window to Europe”, gândită pentru 2023, de Asociația pentru cultură și arte Arbor. Vernisajul va avea loc în data de 2 martie, de la ora 17:00, la Arbor.art.room, Str. Transilvaniei, nr. 11, sector 1, iar perioada de vizitare este 3 martie – 2 aprilie
Vremuri au trecut, vremuri au venit, cu bune și cu rele, multe s-au schimbat, dar el, mărțișorul, a supraviețuit, aducând cu el bucuria venirii primăverii, a prospețimii, a revigorării, a învingerii binelui de către rău, a morții de către viață.
Milenii de existență l-au diversificat, dar l-au lăsat același în esența lui.
I-au rămas neschimbate componența, o amuletă prevăzută cu un șnur, în general, în culori de alb și roșu, și semnificațiile.
S-au schimbat materialele din care este confecționat, formele pe care la ia și felul și timpul în care este purtat.
1716 – A fost publicată lucrarea „Descriptio Moldaviae” a lui Dimitrie Cantemir, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin. Monografia geografică era alcătuită din trei părți și era însoțită de prima hartă a Moldovei.
1836 – Statul Texas și-a declarat independența față de Mexic, sub denumirea de Republica Texas.
Din fundul canapelei unde stam împreună, eu și căpitanul, se vedea tocmai în a treia odaie, unde începuse jocul de cărți. Se vedea bine fața slabă, suptă de nesomn, a gazdei. Îi zăream mișcările nervoase ale capului, puțin piezișe, îndreptate către vecinul din stânga, un profesor, venit de curând în oraș, al cărui fel de joc nu se cunoștea încă. Se lămurea, în toată grosimea lui, în celalt capăt al mesei, trupul maiorului, plecat peste masă, într-aceeași înclinare caraghioasă cum obișnuia să se lase peste gâtul calului, la instrucție, pe câmp. În vreme ce partenerul al patrulea, prefectul județului, cu spatele la noi, sălta din când în când, cu aceeași săritură de om înțepat pe neașteptate. Am privit câtăva vreme acest tablou tăcut: nu se auzea o vorbă. Apoi căpitanul îmi trecu o mână pe după mijloc, îmbiindu-mă în odaia din fund, tocmai în sufragerie. Aici cerurăm două pahare cu ceai. M-am așezat la masă. Căpitanul era însă nervos, nu își găsea astâmpăr. Mă întrebă deodată: