https://blog.revistaderecenzii.com/

Pietrele deschid un ochi de piatră,
oasele deschid un ochi de os.
Câte-un bot au câinii-n loc de ochi, şi latră
din trei boturi, generos.
E un schimb de ochi mereu în aer.
Ochiul de pisică trece-n frunze.
Frunzele foşnesc cu dulce vaier
în orbitele pisicilor lehuze.
Eu rămân cu pleoapele deschise, aburite.
Ochiul meu sticleşte-n turnul primăriei,
şi, deodată, simt cum prin orbite
cu un prunc în braţe-apar statuile Mariei.

Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/orologiu.php

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dlui I. Bălăceanu

Într-o seară din luna trecută eram adunați mai mulți prieteni, toți lungiți pe divanuri, după obiceiul oriental, și înarmați de ciubuce mari, care produceau o atmosferă de fum vrednică de sala selamlicului a unui pașă. Afară cerul era învelit de nori vineți, care se spărgeau deasupra Iașului, cu gând de a-l spăla de glod și de păcate; dar în zadar ei își vărsau sudorile!… Eforia nu încuviințase proiectul lor!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Traducere de Petru Dincă

– „Hai, pleacă de aicea, scârnăvie !”
În felul ăsta, un mândru leu, odată,
Vorbea cu-o musculiţă ce zbura.
Dar ea îl provocă la bătălie:
– „Cum poţi a crede tu, că eu, vreodată,
Mă tem de tine şi de faima ta?
E mai puternic decât tine boul,
Şi tot îl mân, după al meu bun plac.”
Şi-abia sfârşi cuvintele-amintite,
Că şi sună semnalul de atac,
Ea trompetistul, tot ea și eroul;
Îşi luă avânt, şi-apoi, pe negândite,
Se repezi în iureş nebunesc
La gâtul lui, scoţându-l din sărite.
E-n spume patrupedul şi ochii-i se măresc,
Răcneşte, şi un tremur cuprinde-orice fiinţă,
Şi-această-alarmă universală
Produsă e de-o biată musculiţă;
Un avorton de muscă pe leu îl bagă-n boală:
Când îl înţeapă-n spate, când îi sare pe bot,
Intrând în nas de tot;
Mânia lui ajunge atunci nespus de mare.
Duşmanul invizibil triumfă, face haz
Văzându-l că nu are
Nici dinţi de-ajuns, nici gheare,
Să-şi sângereze trupul, cuprins de-un viu necaz.
Se sfâşie el singur, sărmanul leu, trudit,
Lovindu-se pe şolduri cu coada ce se-agită,
Plesnind în gol în aer, dar furia-i cumplită
Cu-ncetul îl doboară şi cade jos sfârşit.
Insecta se retrage din luptă-apoi, cu slavă,
Nespus de încântată de fapta ei grozavă;
Cum şi-a sunat asaltul, acum izbânda-şi sună
Şi-aleargă pretutindeni, dorind la toţi s-o spună,
Dar întâlneşte-n drum
O pânză de păianjen
Şi moartea ei, de-acum.

Ce lucruri se desprind din fabula de-aici?
Sunt două: primul este că dintre inamici,
Mai de temut sunt tocmai aceia ce-s mai mici;
Şi-apoi: chiar dacă mari primejdii-ai depăşit,
Un lucru de nimic îţi poate fi sfârşit.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/jean-de-la-fontaine-leul-si-musculita-poezie-id-47089/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pe malul Kefisului, zâna Echo văzu pe frumosul Narcis și îndată se prinse a-l iubi. Dar lui Narcis puțin îi păsa de dorul fecioarei de la munte; căci el ducea dorul surorei sale, pe care i-o răpise Hermes, și o dusese în negrul pământ, dincolo de tristele ape ale Stixului.