Literatura la Craiova – cu Dan Ionescu, ediția a V-a (20.VII.2023)

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sursa: YouTube

Literatura la Craiova, emisiune săptămânală, moderată de către Dan Ionescu, ediția a V-a (20.VII.2023).

Producător: Simona Ștefania Mușuroi.

Invitatele acestei ediții: Eleanor Mircea (scriitoare) și Aurora Dumitrescu (scriitoare).

Temele abordate:

Despre călătorii;

Terapia prin scris.

Aurora Dumitrescu, după un periplu spiritual prin alte rituri (din curiozitate, nu din moft de neofită), și-a transpus experiența în romane cu subiect aproape exotic, precum Șamanul.

Eleanor Mircea s-a secondat propriilor volume, a căror substanță este despre parametrii imposibili ai ființei, precum faptul de a fi îmbătrânit și de a fi și murit, visând sub iarbă renașterea în altă vârstă, a tinereții. Călătoriile au fost pragul acestei treceri, de la impresia prăbușirii fizice, la aceea a tinereții veșnice, precum și apariția băiețelului ei (pe care ni l-a prezentat în fotografie).

Continuă să citești

Cea mai scumpă de pe lume / Nichita Stănescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toți au zis de pasări,
Zarzării au zis de zarzări,
Peștișorii, de peștoaică,
Ursuleții, de ursoaică,
Șerpișorii, de șerpoaica,
Tigrișorii, de tigroaică,
Mânjii toți au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toți au zis de nucă,
Cucii toți au zis de cucă,
Toți pisoii, de pisică,
Iară eu, de-a mea mămică.
Orice mamă e anume,
Cea mai scumpă de pe lume!

Sursa: https://poeziipentruviata.ro/2017/01/27/cea-mai-scumpa-de-pe-lume-nichita-stanescu/

Mama. Poem de Nicolae Labiș

https://blog.revistaderecenzii.com/

N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Și c-ai albit, mămucă, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu știu cum să cred atâtea vești,
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinerești.

Sursa: https://www.rotalianul.com/poezia-zilei-mama-nicolae-labis/

Dănilă Prepeleac. Basm de Ion Creangă

https://blog.revistaderecenzii.com/

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul, căci era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi; ș-apoi mai avea și o mulțime de copii! Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgârcită. Vorba veche: „Tot un bou ș-o belea”. Fratele cel sărac – sărac să fie de păcate! – tot avea și el o pereche de boi, dar colè: porumbi la păr, tineri, nalți de trup, țepoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și groși, cum sunt mai buni de înjugat la car, de ieșit cu dânșii în lume și de făcut treabă. Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tânjală, cârceie, coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. Și când avea trebuință de asemene lucruri, totdeauna supăra pe alții, iară mai ales pe frate-său, care avea de toate. Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi odată de frate-său. Ea zicea adeseori:

Continuă să citești

Oglinda zilei

https://blog.revistaderecenzii.com/

1298 – Bătălia de la Falkirk: Regele Edward I al Angliei i-a învins pe scoţienii conduși de William Wallace.

1451 – Umanistul italian Poggio Bracciolini a menționat, în lucrarea „Disceptationes convivales”, latinitatea limbii române, precum și continuitatea elementului romanic în cuprinsul vechii Dacii, din vremea împăratului Traian.

Continuă să citești

Lumea îmi părea o cifră… de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morți,
Măști, ce râd după comandă, cari ies de după porți
Și dispar ­ păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu știu
Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu;
Mă zbăteam dorind viață, cu ce sete eu cătam
Precum cel ce se îneacă se acață de-orice ram.
Dibuit-am în științe, în maxime,-n poezie,
Dară toate îmi părură sură, stearpă teorie.
N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc
Până când… blestăm momentul!… pân- ce-a fost să te-ntâlnesc.
Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg:
De clipirea genei tale putui viața să mi-o leg.
Eram mândru ­ înjosirea, ba sclavia mă înveți:
Mă disprețuiesc pe mine… ce mai are astăzi preț?
Îmi părea că împărații sunt pe lume un nimic
Căci ei nu țineau în mână degetul tău dulce, mic,
Începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult
Decât lumea, decât totul ce putusem să ascult;
Mă miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu?
Toate existau sub soare, pentru că exiști și tu.