https://blog.revistaderecenzii.com/
Bucureşti, 24 iulie 2023
Publicul larg vede în premieră la TVR 1 ultimul film semnat de Adrian Lustig, „Nunţi, botezuri, înmormântări”
In memoriam Adrian Lustig: filmul lansat toamna trecută și care a înregistrat un mare succes în cinematografe este difuzat marţi, 25 iulie, de la ora 21.00, la TVR 1.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru…
Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce
dorurile-n el, năuce,
dară nopţile-nstelate
i le ţine lui pe toate.
https://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.
Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni –
Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.
Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută…
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.
Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/nourii.php
https://blog.revistaderecenzii.com/
La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită.
Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
În această vară se împlinesc patru ani de când nu am mai fost la mare şi îmi este tare dor de ea. Nu mă încântă deloc statul la soare sau mersul pe nisipul încins, nu duc dorul aglomeraţiei estivale sau a diverselor distracţii nocturne.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
1567 – Maria, regină a Scoției, a fost forțată să abdice și a fost înlocuită de fiul ei în vârstă de un an, Iacob al VI-lea.
1783 – S-a născut generalul Simón Bolívar, conducător al unor mișcări de independență în America de Sud (d. 1830).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.
Și, ca băiat străin ce se găsea, nemernicind el de colo până colo pe la ușile oamenilor, de unde până unde s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Ca a nopții poezie,
Cu-ntunericul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor,
Apărând divinizată,
Răpiși sufletu-mi în dor.
Ca zefirii ce adie
Cânturi dulci ca un fior,
Când prin flori de iasomie
Își sting sufletele lor.
Astfel notele murinde
Blânde, palide, încet,
Zbor sub mâna-ți tremurânde,
Ca dulci gânduri de poet.
Sau ca lira sfărâmată,
Ce răsgeme-ngrozitor,
Când o mână înghețată
Rumpe coardele-n fior,
Astfel mâna-ți tremurândă
Bate-un cântec mort și viu,
Ca furtuna descrescândă
Care muge a pustiu.
Ești tu nota rătăcită
Din cântarea sferelor,
Ce eternă, nefinită
Îngerii o cântă-n cor?
Ești ființa-armonioasă
Ce-o gândi un serafin,
Când pe lira-i tânguioasă
Mâna cântecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbină
Palid, lin. încetișor,
Cu o rază de lumină
Ce-arde geana ochilor;
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor
Dispărând divinizată,
Răpiși sufletu-mi în dor.(Familia, IV, 29, 18/30 august 1868)