https://blog.revistaderecenzii.com/

        Continui rutina de artizan a zilelor din calendar. Sufletul, oștean neobosit, adesea rănit, cutreieră pădurea de oameni cu vibrația intimă a primăverii la purtător. Căci azi ”un nimic o îmbracă”, natura-i femeia ce-ți taie respirația de frumoasă ce-i. Cu florile cireșilor și nebunia mimozelor, primavara dă uitării realitatea sumbră și trecutul dureros. În insula ta ești liber, scrutând vibrația muzicală a cerului cu emoție artístică. Căci omul nu se hrănește doar cu pâine. Sfântă ardoare devine continuitatea gândului, aripă-n zbor spre dorul perfecțiunii. Anima mundi/ forță vitală sau spirit eteric pur, după stoici și alți gânditori. Fluxul muzical al tinereții sufletului nu lasă loc lucrării timpului. Tac gândind la forța vitală a luminii ce curge lin, hipnotizantă. Când iubim arborii, adorăm ieșirea lor în primăvară, sublimarea naturii. Tăcere, serenitate, sinonime cu primul amor. Ex nihilo nihil fit/ Nimic nu procede din nimic. Împărțim tot ce se poate împărți, fericirea mai cu seamă, dar mai puțin suferința. Sunt lucruri care vatămă, pustiesc sau nimicesc, și care deobicei nu se văd, cel mult se intuiesc. Iadul nostru, ca și raiul,  constă în acum și aici, ambele-s cuprinse în clipa prezentă. Atentă la șoaptele vieții, nu și la zgomotele ei, azi caut raiul.  Sunt lucruri pe care nimeni nu le cumpără: încrederea în sine, iubirea, dar mai ales, lumina primăverii. Natura ca și marile spirite ne vorbesc doar în măsura în care avem urechi și suflet să înțelegem. Se adresează celor care vor să audă forța vitală a lumii, notele și muzica sferelor. Geniile știau cu siguranță ce înțelegea Pitagora când afirma că filosofía este  muzică prin excelență. Bucuria de-a înțelege  era pentru Leonardo da Vinci cea mai înaltă plăcere. În fiecare om, în fiecare fenomen și lucru e ceva de învățat, suntem veșnic elevi.