Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com

* De la ora 19:00, alături de Orchestra Naţională Radio, cunoscutul violonist Gabriel Croitoru va interpreta la Sala Radio Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră, semnat de compozitorul francez Camille Saint-Saëns. Cariera lui Gabriel Croitoru însumează peste o mie de apariţii scenice. A evoluat ca solist în compania unor orchestre importante din întreaga lume, precum Royal Philharmonic – Londra , Orchestra de Cameră „Regina Sofia”, orchestrele simfonice din Monte-Carlo, Salonic, Malaga, Sevilla, Cannes, Lyon ş.a. Seara se va deschide cu Trei piese pentru orchestră de coarde, partitură a compozitorului român Constantin Silvestri, și se va încheia cu Recviemul creat de Gabriel Fauré, lucrare ce a fost interpretată pentru prima oară la Paris, în 1888, în celebra biserică La Madeleine. Recviemul va fi cântat cu participarea soliștilor vocali Veronica Anușca – soprană și Balla Sándor – bariton și a Corului Academic Radio, pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu.                 

Evenimentul de la Sala Radio va fi dirijat de Cristian Oroșanu

Continuă să citești

Pastel mecanic de Ion Minulescu

https://blog.revistaderecenzii.com

lui George Oprescu

Monocromia dezolantă a unei dimineți ploioase
Mângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,
Ce-și fluieră impertinența prin trei supape ofticoase
Și urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harpă
Într-o capelă funerară.
Cu miros de făclii de ceară
Și vagi parfumuri de tămâie,
Eau de Cologne
Și chiparoase.

Continuă să citești

Fata moșului de Barbu Ștefănescu – Delavrancea

https://blog.revistaderecenzii.com

Copiii cutreierau voioși via părăginită. Un șir, ținându-se cu amândouă mâinile de mijloc, se încolăcea, strigând de frică să nu-i înhațe „mama-gaia”. Fetele începuseră „de-a ulciorul”. — Cum dai ulciorul?
— Cum îl vezi,cu ochii verzi,ș-o lingură de păsat,să nu zacă de vărsat.

Sub castani, oamenii stau de vorbă. Numai moș Doroftei judecă cel din urmă clondir și-l stoarce, picătură cu picătură.

Continuă să citești

Calul dracului de I. L. Caragiale

https://blog.revistaderecenzii.com

Era odată, la marginea unui drum umblat, o fântână, și lângă fântână ședea jos o babă, ghemuită pe niște zdrențe de cergă, și morfolea-n gingii un crâmpei de covrig muiat într-o năstrapă cu apă rece. Când vedea drumeț, or pe jos, or călare, or cu carul, lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tânguios numai din vârful limbii: „Faceți-vă milă și pomană, măiculiță, de o biată păcătoasă fără putere!” Dacă-i da cineva ceva, zicea baba: „Bogdaproste, măiculiță! Dumnezeu drăguțul să primească!… de unde dai să sporească și să izvorească!” Rar se-ntâmplă creștin drumeț să treacă pe lângă așa bătrână nevoiașă și să nu se-ndure măcar cu ce, după potriva lui; dacă nu o lescaie, măcar o fărâmă de pâine; dacă nici atâta, barem o vorbă bună. Când îi zicea vreunul: „Crede, bătrânico, altădată!” ea răspundea: „Crez, măiculiță, crez… să ne crează Dumnezeu pe toți, drăguțul!” Pe urmă își muia covrigu-n năstrapă și s-apuca iar de morfolit.

Continuă să citești