https://blog.revistaderecenzii.com

https://blog.revistaderecenzii.com

1241 – Mongolii au pătruns în Transilvania și au ocupat Rodna.
1492 – Edictul de la Alhambra: evreilor spanioli li s-a impus ca în termen de patru luni să se convertească la creștinism sau să părăsească țara.
1596 – S-a născut filosoful și matematicianul francez René Descartes (d. 1650).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
A venit îngerul şi mi-a spus:
– Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.
https://blog.revistaderecenzii.com
5. Digresiune. Argumentul ontologic la Anselm și la Descartes
Chestiunea nu este așa de simplă cum se pare la prima înfățișare. Aci stă deosebirea fundamentală dintre Sfântul Anselm, care a pus argumentul ontologic, și Descartes. Descartes lucrează cu un concept al lui Dumnezeu care este un concept prelucrat și are o cunoștință; deci, are un conținut de conștiință. Sfântul Anselm lucrează cu o intuiție directă, deci cu un obiect: existența lui Dumnezeu ne este dată nouă printr-o intuiție, nu printr-o cunoștință prelucrată. Este singurul fel în care noi cunoaștem pe Dumnezeu și, aș spune, singura realitate a lui Dumnezeu în raport cu noi înșine; adică, Dumnezeu este încă realitate în măsura în care îl trăim noi. Evident, nu că Dumnezeu n-ar exista dacă nu l-am trăi noi, dar calitatea existenței lui Dumnezeu, structura personală, structura personalității lui Dumnezeu ne sunt date perfect nouă în trăirea lui Dumnezeu. Deci Sfântul Anselm avea dreptate atunci când spunea: eu am în mine, trăiesc în mine ideea, trăiesc în mine pe Dumnezeu însuși, deci Dumnezeu există; pe câtă vreme Descartes nu avea dreptate când voia să deducă din conceptul de Dumnezeu inexistența însăși a lui Dumnezeu. Pentru că, după cum spuneam adineauri, este o deosebite între un conținut de conștiință și obiectul însuși. Conținutul de conștiință ne este dat nouă numai în conștiință, lui poate să-i corespundă un obiect existent real, prin urmare, cu existență ontologică în afară, dar poate să nu-i corespundă acest obiect.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* La Sala Radio, are loc al doilea eveniment marcant al Festivalului „Chei”, o Gală de operă realizată de Universitatea Națională de Muzică din București în parteneriat cu Centrul Cultural Radio România. Programat pentru ora 19:00, concertul reunește Orchestra „Universitaria” și Corul UNMB sub bagheta dirijorului Cristian Sandu, având ca soliști studenți de elită ai Departamentului Canto și Artele Spectacolului. Manifestarea oferă o imagine cuprinzătoare a excelenței academice muzicale, prezentând publicului viitoarele voci ale scenei lirice românești într-un cadru de înaltă ținută profesională
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala extatică a binelui.
Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăţie şi cunoaştere.
Ceea ce deosebeşte remuşcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioşare, un patetic al incurabilului.
https://blog.revistaderecenzii.com
Fereastra s-a deschis spre întuneric
cei morţi sunt vii au prapuri de cârpe şi de oase
sunt oportuni pentru eternitate
cu şarpele în sân la confruntarea umbrelor
https://blog.revistaderecenzii.com
M-am gândit că nu am fost singur, mergând aici pe mal,
Dar cea pe care am crezut-o este cu mine, în timp ce acum merg pe mal,
În timp ce mă aplec și mă uit prin lumina strălucitoare – acela care are totul
a dispărut,
Și acelea par perplexe.
https://blog.revistaderecenzii.com
1430 – Orașul Salonic, care aparținea Veneției din 1423, a devenit parte a Imperiului Otoman după ce a fost cucerit de sultanul Murad al II-lea.
1549 – A fost fondat orașul Salvador da Bahia, prima capitală a Braziliei.
1599 – Cardinalul Andrei Bathory a devenit principe al Transilvaniei.
1792 – Regele Gustav al III-lea al Suediei a murit după ce a fost împușcat în spate, la un bal mascat, cu 13 zile mai înainte. Este urmat la tron de fiul său, Gustav al IV-lea Adolf.
1809 – Regele Gustav al IV-lea Adolf al Suediei a abdicat după o lovitură de stat. În aceeași zi, la Dieta de la Porvoo, cele patru stări din Finlanda au jurat credință țarului Alexandru I al Rusiei.
Continuă să citești