https://blog.revistaderecenzii.com

De trec pe strada zgomotoasa
Prin temple pline de m-abat
Între besmetici de-s la masa
Eu de-al meu vis ma las furat.

Spun: anii grabnic s-or asterne
Si câti suntem, fara popas
Vom trece toti sub bolti eterne –
Cuiva, curând i-o bate-un ceas…

Un gând lânga stejar îmi vine:
El patriarh din codrii grei,
O sa ma-ngroape si pe mine,
Asa ca pe parintii mei.

https://blog.revistaderecenzii.com

Am fost învrednicit de înalta cinste de a fi ales membru al acestei ilustre instituţii într-un moment când s-a procedat la o lărgire a cadrelor
academice, lărgire cerută, dacă nu mă înșel, de sporul spiritual al ţării.

Ales fără înaintaș, ivirea mea aici între Domniile Voastre are oarecum
aspectul unei generări spontane. Trebuie să recunosc că împrejurarea
aceasta mă stânjenește puţin, deoarece îmi răpește posibilitatea și norocul, date până acum în chip de la sine înţeles, de a face, intrând sub
această cupolă, elogiul unui nemuritor dispărut trupește, dar care n-a
încetat să fie prezent, graţie înfăptuirilor de o viaţă. Vă rog să-mi acordaţi totuși, potrivit obiceiului statornicit, dreptul nescăzut de a face astăzi, aici, elogiul unei alte nemuritoare prezenţe, care n-a ocupat niciun scaun în această nobilă incintă. Prezenţa nemuritoare la care mă refer nu e legată de niciun nume, nu râvnește la nicio laudă și e răspândită
în spaţiul din preajma noastră, cât ţine întinderea împărătească a ţării.