https://blog.revistaderecenzii.com

Oh, în ora când trebuie să dorm,
O voi face fără identitate,
Și nu-mi va păsa cum va cădea ploaia
Sau dacă zăpada îmi acoperă picioarele.
Raiul nu promite nicio dorință sălbatică
Ele pot fi împlinite, poate jumătate.
Iadul și amenințările sale,
Cu jarurile sale inextinctibile
El nu va depune niciodată acest testament.

https://blog.revistaderecenzii.com

Iar cincisprezece zile – și cât timp ne desparte
Acum! Fără-ndoială, din cele mai amare
Dureri, cea mai cumplită e-acea de-a fi departe.

Întâi cu drag ne scriem și punem grijă mare
Să ne-amintim întruna o vorbă, o mișcare,
Și ochii, glasul celui ce-acum departe este,
Și ceasuri lungi cu dânsul stăm singuri de poveste.
Dar orice gând ne vine, orice simțiri ne-ncearcă,
Și ce vorbim atuncea cu cel departe, parcă
Rămâne șters în ceață și-n veci plin de-ntristare.