Fabulă cu morală de …Post Negru
Cum, Doamne, înainte – prin trudă – să mai dai
(se-ntreabă o Furnică, urcând pe-un fir de pai),
Fabulă cu morală de …Post Negru
Cum, Doamne, înainte – prin trudă – să mai dai
(se-ntreabă o Furnică, urcând pe-un fir de pai),
TVR 2 aduce, în premieră pentru România, un nou serial coreean: „Preţul trădării”
Din 21 martie, în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 17.40
Marţi, 21 martie, de la ora 17.40, sunteţi invitaţi la TVR 2 să urmăriţi primul episod al noului serial coreean „Preţul trădării” difuzat în premieră în România. Pe parcursul a 50 de episoade veţi afla fascinanta şi surprinzătoarea poveste a prinţesei Jungmyung din dinastia Joseon, a cărei viaţă a fost marcată de luptele dintre moştenitorii regali pentru puterea absolută. Şi chiar dacă de la o vârstă fragedă soarta prinţesei este afectată de o lovitură de stat, de intrigi, comploturi şi trădări – ea va reuşi, peste ani, să depăşească toate obstacolele.
Când fericirea pleacă
Când privesc fericirea,
Când simt c-am pierdut-o,
Când mă uit îndelung la ea,
Când tindea să plece, am lăsat-o.
FRAGMENT DIN ROMANUL „SURGHIUNIT LA O MĂNĂSTIRE… DE MAICI !” DE IULIAN POPESCU, EDITURA SITECH, 2013
[Cote la Biblioteca „Aman”: 821rum/P81 şi DL II 767]
[Milică era un tânăr ţârcovnic de pe lângă Turnu Severin, foarte puternic, care în preajma revoluţiei de la 1848 a plecat călare de la el din sat la Bucureşti].
……………………..
Şi iată-l ajuns la Polovragi, la mănăstire. A coborât de pe cal, l-a deshămat şi l-a lăsat să pască pe o poiană lângă mănăstire, unde mai păşteau câteva vaci, nişte oi şi nişte capre. Apoi, cu calabalâcul în spinare a intrat pe poarta deschisă a mănăstirii şi şi-a pus lucrurile la umbra unui copac. Sub alt copac apropiat stăteau la taclale câteva călugăriţe.
– Prea-cuvioaselor, nu vă deranjez dacă stau şi eu aici?
Propria-i întunecime*
Poem* din volumul: Sunt poet în fiecare zi (Editura David Press Print, Timișoara, 2016)
Fericirea butoiului din pivniță
e legată de propria-i întunecime.
Oricât de întunecat e afară,
din cauza norilor acoperind soarele
şi a ploii care izbeşte caldarâmul,
el ştie că doagele-i țin captiv, să nu explodeze,
un gol negru şi mai mare.
Continuă să citești
Despre Poeme*, de I. L. Caragiale
de Dan Ionescu
*Studiu apărut în revista „Scrisul Românesc”
Mihai Eminescu vedea lumea furnicar, I. L. Caragiale observă, în mijlocul ei, imaginile apocaliptice ale unor monștri, care sunt „contimporanii mei”. Primul stih este inversul tabloului Strigătul: „Fără de graiuri guri” – aici duce escaladarea egoismului, la a da din gură în zadar sau la a nu mai fi auzit de nimeni din jur. Privirea însăși e întoarsă înspre sine, însă fără a explora adâncimi sufletești sau pentru a certifica existența unor momente de introspecție. E o privire goală. Primul catren configurează portretul unui robot pe care dacă se instalează cabluri și baterii, ar lua-o încet din loc, pe un drum izolat: „Fără de graiuri gure și ochi făr’ de priviri, / Făr’ de mișcare forme, și încă, vai! ce este / Mai sec în astă lume și mai nemernic, țeste / Făr’ de gândiri și inimi lipsite de simțiri!” (Sonet).
În a pădurii înseninare…
Voi, călători grăbiți de la oraș,
Când primăvara o mai căutați,
Zi de veselie adâncă
Totu-i verde prin câmpie,
Anotimp duios de flori…
Țărăncuțele se-mbracă în íe
Și feciorii cântă la viori.
O carte de învățătură despre Japonia. Cronică literară, de Anca Sîrghie
Anul trecut am citit prima lucrare publicată a Milenei Munteanu, Departe de Ţara cu Dor, oferită de autoare la Câmpul Românesc de la Hamilton, în Canada, carte pe care am şi prezentat-o cu multă bucurie la Sibiu, alături de alţi colegi universitari. Acum autoarea memorialistă m-a surprins, la fel de plăcut, cu o a doua apariţie editorială, de data aceasta focalizată pe un anume punct geografic, aşa cum anunţă titlul metaforic Din Ţara Soarelui Răsare.( Editura Singur, 2016) Alăturându-se soţului, Marin Lițoiu, cum este menţionat în carte universitarul canadian invitat la sesiunea ştiinţifică din Shonan Village Centre, Milena Munteanu a făcut o vizită în mai multe oraşe nipone, începându-şi experienţa de turistă cu un cutremur şi terminând cu un taifun.
De primăvară
Îmi transform braţele în crengi de cais
Să te cuprindă înflorite, primăvara.
Îmi prefac ochii în mii de licurici