https://blog.revistaderecenzii.com

Merge iute, zău nu-i şagă,
Spre pieire, lumea-ntreagă.
Merge, merge, se tot duce,
Spre pieire au pornit,
Zi ce merge, rău ne-aduce
Rău, tot rău, fără sfârşit.
Astfel în mizantropie
Un bondar se căina,
Stând pe-o creangă de scumpie
Ce la vânt se legăna.
Şi zicea el:

https://blog.revistaderecenzii.com

În vremea veche, când a fost
să fie
Ca frumosul, dumnezeiescul Fiu al Omului să pună
soroc de sfârșit lucrului său pe pământ,
Atunci venit-a Iuda și la vândut pe flăcăul
acela
Și pentru divinul său trup a luat plată.

Blestemat i-a fost târgul, mai înainte chiar ca
sudoarea de pe mâna hulpavă să se fi
zvântat;
Și pogorâtu-s-a beznă asupra vânzătorului celui de-o
ființă cu Domnul.
Apoi pământul a ridicat un braț ca de la sânu-i de
țărână să și-l smulgă, dar cerul n-a vrut
nici el să-l primească;
Așa rămase-n văzduh atârnat, ucigașul.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/walt-whitman

https://blog.revistaderecenzii.com

Trecuse de mult miezul nopții. Dintr-o broboadă de ceață deasă, cadranul roșu, luminos al unui ceasornic rânjea la mine parcă ar fi fost fața arămie și zbârcită a vreunui tovarăș de beție. Îmi veni pofta să mă cert cu cineva și începui a mă hărțui cu ceasornicul.

— I-ascultă, ăsta! Degeaba te mai schimonosești așa! Cutele alea de pe fruntea d-tale încruntată, alea care vreau să-mi arate că sunt orele două, pentru mine sunt șmafu, ai înțeles? Je m’en jous, madam la Lune Rousse!…

https://blog.revistaderecenzii.com

S-a hotărât, care va să zică…

Madam’ Georgescu – Mița Georgeasca – cu d. Georgescu – Mihalache – pleacă la Sinaia cu trenul de plăcere. Însă, de mult madam’ Georgescu a promis „puiului“ să-l ducă odată și pe el la Sinaia; prin urmare, trebuie să-l ia și pe puiul; dar puiul nu merge nicăieri fără „gramamà“; prin urmare, și pe gramamà trebuie s-o ia. Puiul este mititelul Ionel Georgescu, în etate de cinci anișori împliniți, unicul fruct până astăzi al amorului părinților săi; iar gramamà este cocoana Anica, mamița mamițichii puiului.