https://blog.revistaderecenzii.com

https://blog.revistaderecenzii.com

1564 – S-a născut fizicianul și astronomul renascentist Galileo Galilei (d. 1642).
1840 – S-a născut Titu Maiorescu, întemeietor al criticii românești moderne, fondatorul Junimii, membru fondator al Societății Academice Române (d. 1917).
1851 – S-a născut matematicianul și sociologul Spiru Haret, organizatorul învățământului românesc de după 1864, membru al Academiei Române (d. 1912).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
CAPITOLUL I.
Noțiuni preliminarii și definițiuni.
1. Trigonometria are de obiect a găsì prin calcul elementele necunoscute ale unui poligon, plan sau sferic când se cunoaște un număr suficient din aceste elemente. Această operațiune se numeşte rezolvirea poligonului.
Insă orice poligon poate să se descompună în un număr oarecare de triunghiuri, prin linii duse dintr’un punct oarecare la toate vîrfurile lui; rezolvind aceste triunghiuri, poligonul însuși va fi rezolvit. Prin urmare, obiectul trigonometriei se reduce la rezolvirea triunghiurilor, rectilinii sau sferice. De acì îi vine și numele, precum și diviziunea sa naturală în Trigonometrie plană sau rectilinie şi Trigonometrie sferică.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul; în deosebire de știință, care se ocupă de adevăr. Cea dintâi și cea mai mare diferență între adevăr și frumos este că adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă. Este dar o condițiune elementară a fiecărei lucrări artistice de a avea un material în care sau prin care să-și realizeze obiectul. Astfel, sculptura își taie ideea în lemn sau în piatră, pictura și-o exprimă prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (și aici vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu află în lumea fizică un material gata pentru scopurile ei. Căci cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare. Cine aude silabele unei poezii sanscrite fără a înțelege limba sanscrită, deși poate primi o idee vagă de ritmul și de eufonia cuvintelor, totuși nu are impresia proprie a lucrării de artă, nici partea ei sensibilă, nici cea ideală; fiindcă sonul literelor nu are să ne impresioneze ca ton muzical, ci mai întâi de toate ca un mijloc de a deștepta imaginile și noțiunile corespunzătoare cuvintelor, și unde această deșteptare lipsește, lipsește posibilitatea percepțiunii unei poezii. Din contră, cine vede o pictură indică, și fără a înțelege ideea străină ce a încorporat-o poate artistul prin culori, d. e. înfățișarea unui cult necunoscut al antichității, are totuși pe deplin partea sensibilă a lucrării de artă și este în stare a o aprecia. Culorile picturii sunt dar un adevărat material, asemenea sonurile muzicii, piatra sculpturii; însă cuvintele poeziei sunt de regulă numai un mijloc de comunicare între poet și auditoriu.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com

842 – Jurământul de la Strasbourg: promisiunile de alianță făcute în limbile franceză și germană de către Ludovic Germanul, fiul lui Ludovic cel Pios și conducător al Regatului francilor răsăriteni și de către fratele său, Carol cel Pleșuv, conducătorul Regatului francilor occidentali. În afară de alianță, Ludovic și Carol și-au reafirmat opoziția față de împărat, fratele lor mai mare, Lothar.
869 – A murit Sf. Chiril de Salonic, creatorul alfabetului chirilic (n. 826).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
În vremile trecute o jupâneasă mare
Născu un făt-frumos.
Copilul cât se poate era de sănătos;
Dar pentru ca să aibă mai bună căutare,
Cucoana două mance pe lângă dâns’ ţinea
Şi singură-l hrănea.
https://blog.revistaderecenzii.com
Al zilei serafim cândva
În nopții s-o preface,
Dar și acestea va zbura
Precum un vis visat în pace.
Azurul și a ai mamei sâni
Ne sunt hotare, pământește.
În ele liniștea – furtuni,
Furtuna – liniști prevestește.
https://blog.revistaderecenzii.com
Ce lipsește azi
Ce vedeți? E întrebarea pusă studenților la Drept după ce profesorul îi îndemnase să privească către stradă. După ce ascultase răspunsurile, a concluzionat spunându-le că tot ce văzuseră sunt „bunuri și persoane”. Aceste cuvinte-mi reveneau de-a lungul timpului de câte ori observam cum maturizarea strivește candoarea omului și valorile ei. Neglijarea zonelor afective ale sufletului face parte din occidentalizarea omului și abrutizarea ce merge mână-n mână cu obsesia cantității. E trist să vezi cum oamenii maturizați „rău” uită să privească „cu inima” doar pentru că ochii rațiunii sunt orbi la ce-i în jur. Se moare de sete precum un geranium neudat dacă neglijăm „apa” ce hrănește sufletul. Majoritatea consideră că reușitele și integrarea socială implică un regim special de insensibilitate.
Continuă să citești