https://blog.revistaderecenzii.com
Uite, primăvara reînvie și toți pomii au flori de hârtie.
Cerul e sumar ca un decor. Arăturile sunt pline de noroi.
Vino, vreau să ne plimbăm și noi. Poate crezi în declarații de amor.
Cântecul atât de monoton zârâit în sârme de telefon.
Salcia imobilă cu ciucuri înflorește.
Oile de bucurie stau cu capu-n jos.
Trenul trece, fumul cade gros
când pe ape frigul se cojește.
Frigul pentru fiecare an, alb ca dinții tăi – clape de pian.
https://blog.revistaderecenzii.com
Încercat-am să înţeleg de unde vin lacrimile şi m-am oprit la sfinţi. Să fie ei responsabili de strălucirea lor amară? Cine ar şti? Se pare, însă, că lacrimile sunt urmele lor. Nu prin sfinţi au intrat ele în lume; dar fără ei nu ştiam că plângem din regretul paradisului. Aş vrea să văd o singura lacrimă înghiţită de pământ… Toate apucă, pe căi necunoscute nouă, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfinţii n-au făcut altceva decât să le reabiliteze.
Lacrimi-si-sfintiNu e posibilă o apropiere de sfinţi prin cunoaştere. Numai când trezim lacrimile adormite în străfundurile noastre şi cunoaştem prin ele înţelegem cum cineva a putut fi om şi nu mai este.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Eu nu pun degetul la gură, nu mă sfiesc,
Cu gingăşie egală mă-ndrept către cele din pântec
ca înspre cele din cap şi din inimi,
Împreunarea vă spun că-i la fel de solemnă ca
moartea.
Cred în carne şi în pofte,
Să văd, să aud, să ating toate aceste minuni, şi
fiecare părticică din mine e o minune.
Pe dinafară şi pe dinăuntru sunt dumnezeiesc şi
sfinţesc orice lucru pe care-l ating sau
care mă atinge,
Mirosul subsuorilor mele-i mai îmbălsămat ca orice
rugăciune,
Capul meu stă mai sus decât orice biserici şi biblii
şi crezuri.
Dacă aş adora vreun lucru mai mult decât altul acela ar fi
unicitatea trupului meu, sau a părţilor lui,
Tipar nevăzut al fiinţei mele, tu eşti acela!
Margini umbroase şi odihne, voi sunteţi!
Eşti tu, cuţit de plug al tăriei bărbăteşti!
E orişice mădular care mă pune în valoare!
Tu sângele meu roşu bogat! Şi tu, sângele meu alb,
esenţă palidă a vieţii mele!
Piept apăsat pe pieptul altora, eşti tu!
Tu, creierul meu şi voi, circumvoluţiuni oculte!
https://blog.revistaderecenzii.com
186 – S-a născut împăratul roman Caracalla (d. 217)
1081 – Alexios I Comnenul a devenit împărat al Bizanțului. E a întemeiat dinastia Comnenilor, ai cărei reprezentanți vor conduce Imperiul Bizantin mai bine de un secol.
1459 – Ștefan cel Mare a semnat un tratat de pace cu Polonia. Documentul prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei și recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Galeria Sandwich și Fundația Fildas Art inaugurează între orele 18:00 și 21:00, expoziția de grup „ALCHIMIE” la Vila Catena – Pavilionul Contemporan (strada Radu Calomfirescu nr. 15). Proiectul reunește peste douăzeci de artiști moderni și contemporani, printre care Victor Brauner, Paul Neagu, Ștefan Câlția și Daniel Spoerri, explorând alchimia ca metodă de lucru și transformare a materiei. Expoziția, curatoriată de Maria Bîrsan și Alexandru Niculescu, propune un dialog interdisciplinar între pictură, sculptură și instalație, putând fi vizitată ulterior după un program stabilit, cu excepția perioadei 9 – 11 aprilie, când galeria va fi închisă pentru Sărbătorile Pascale
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
📍 TVR Craiova
📅 2 aprilie
Emisiunea Literatura la Craiova a revenit în atenția publicului cu o ediție dedicată unei teme esențiale pentru societatea contemporană: relația dintre educație și literatură. Difuzată în data de 2 aprilie, emisiunea a propus o dezbatere actuală despre rolul literaturii în formarea individului, despre modul în care aceasta este receptată astăzi și despre viitorul cititorului într-o lume dominată de viteză și imagine.
Invitații ediției, scriitorii Gela Enea și Alexandru Drăghici, au adus în discuție perspective complementare asupra literaturii ca experiență personală și instrument de formare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
801 – Ludovic cel Pios, fiul lui Carol cel Mare, a capturat Barcelona de la mauri după un asediu de câteva luni.
1043 – Eduard Confesorul a fost încoronat rege al Angliei în catedrala din Winchester.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor,
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deși moare valul,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.
https://blog.revistaderecenzii.com
Jules Janin, criticul adorat al romanticilor, căzut astăzi în uitare, și amintit, din vreme in vreme, în confesiunile lor intime, de bătrânii literați cari îl mai țin minte, — sfîșia pe marele Balzac, în epoca aceia, când romantismul se ridica pe ruinele clasicismului, ca un Univers nou în care trona un Dumnezeu: Victor Hugo. Cine era acel Balzac, acel naturalist scandalos, lângă un Théophile Gauthier, — sculptorul formelor de o puritate antică; lânga Alex. Dumas tatăl, — monstrul care a personificat cea mai uriașe putere a imaginațiunei; lângă spiritualistul și fericitul trubadur de saloane, Arsène Houssaye? Cine era el?
Jules Janin moare; romantismul slăbește, dispare o parte din el, evoluționează; şi azi, unul din cei mai străluciți esteticiani și istorici moderni, H. Taine, ne spune cine este Balzac: „cel mai adânc evocator de viață, ca şi Sackespeare!”
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Era în mijlocul iernii. Aerul era foarte rece, vântul era tare înțepător, înăuntrul ușilor închise era cald și bine, dar în afară caselor bine încălzite se află ghiocelul, sau cel puțin micuța lui rădăcina, îngropată sub pământul acoperit de zăpadă.
Într-o zi, a început să plouă. Stropii de apă au străpuns neaua așternută peste pământ, au atins rădăcina ghiocelului și au vorbit cu ea despre strălucirea lumii de afară. Curând, o rază de soare și-a făcut și ea loc printre zăpadă până la bulbul ghiocelului, iar înlăuntrul lui a început să freamăte o reînnoită viață.
Continuă să citești