A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea.
Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie.
– „Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ?” – „De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă – Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte – Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele. Și se duc pe rând pe rând, Zarea lumii-ntunecând, Și se duc ca clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Veștejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el!”
Încep să se desfășure bogatele holde, nesfârșitele lanuri din Teleorman, unul din cele mai mănoase ținuturi ale țării. O lină suflare de vânt adie peste grânele coapte. Întinsa pădure de spice se-ndoaie în valuri sclipitoare. Dinspre miazănoapte, de subt un desiș de sălcii, apare Oltul. El vine-ncet, greoi, tăcut. În fața Dunării se desface-n două brațe, ca și cum ar vrea să se mai razime-o clipă pe pieptul celui din urmă ostrov înainte de a intra în marele fluviu. De partea ceealaltă, din codrii Balcanilor, vine Osma. În răspântia asta de ape, ți se pare că Oltul, despicând voinicește torentele Dunării, a străbătut dincolo, pe țărmul pietros al Bulgariei, și trece-nainte pe sub zidurile Nicopolii.
9 – Bătălia din Pădurea Teutoburgică: Armata romană condusă de senatorul Publius Quinctilius Varus a fost zdrobită de o alianță de triburi germanice, condusă de Arminius.
Legenda comediei franţuzeşti se dezvăluie drept omul modest şi sensibil Louis de Funès, în documentarul difuzat în premieră la TVR 1 sâmbătă, 9, respectiv 16 septembrie, de la ora 15.30. În aceleaşi zile, de la ora 21.00, telespectatorii TVR 1 urmăresc filmele „Hibernatus” şi „Omul-orchestră”, din colecţia Louis de Funès.
Celebru pentru incredibilele sale interpretări în roluri de comedie, Louis de Funès a fost unul dintre cei mai buni actori din generaţia sa. Filmele și personajele sale au devenit ambasadori mondiali ai bunei dispoziţii şi ai râsului, pentru mai multe generaţii de cinefili. Documentarul „Un hoinar prin cinema: Louis de Funès” (LA FOLLE AVENTURE DE LOUIS DE FUNES, Franţa, 2020), purtând semnătura Luciei Cariès, ne descoperă omul din spatele actorului.
* Timișoara: În 2023, anul în care Timișoara deține titlul de Capitală Europeană a Culturii, PLAI evoluează din formatul de festival și dezvăluie un proiect dedicat moștenirii acestuia și anului Capitalei Culturale Europene 2023. În perioada 8 – 10 septembrie, PLAI va prezenta proiectul TIMISIEN (nume inspirat de Castrum Timisiensis, denumirea veche a așezării ce avea să devină Timișoara), o instalație monumentală cu o amprentă la sol de 1375mp. Dezvoltarea acestui proiect a început în anul 2019, fiind realizat de Architects of Air în colaborare cu Centrul Cultural PLAI și inspirat de Timișoara, clădirile și istoria sa. În stadiul inițial, structura avea 21 de domuri, dar acum a fost extinsă la 23 de încăperi, reprezentând anul în care Timișoara deține titlul de Capitală Europeană a Culturii
* Băle Herculane: În perioada 8 – 10 septembrie, Asociația Culturală Pordampi Timișoara, în parteneriat cu Primăria Băile Herculane, organizează unul dintre cele mai așteptate evenimente de pe Valea Cernei – Zilele Orașului Băile Herculane. Organizatorii vor aduce în orașul-stațiune pe lângă artiști consacrați de muzică populară și ușoară, care vor întreține atmosfera pe durata celor trei zile, și producători locali, de la care se vor putea cumpăra diverse produse ecologice
Se crapă de ziuă. Negurile Dunării împiedică vederea malurilor. Privirile ostenesc căutând în deșert un punct de sprijin dincolo de zările apei, — pare c-am pluti în largul mării. Dar iată că dinspre răsărit un țanc se aprinde, și-n juru-i se desface-un rotocol de lumină alburie. Ceața se rupe-n pale argintii. Încet, de o parte și de alta, se dezvălesc malurile plecate sub păduri de sălcii. Stoluri de rațe sălbatece își fâlfâie aripele greoaie pe deasupra apei. Un brâu de oțel, sclipitor în bătaia soarelui, taie lanurile din stânga. Este Jiul, copilul zburdalnic al munților, care-și gonește undele limpezi peste șesurile Olteniei, se prăbușește urlând în săritoarea de la Zăval, și de aci, părăsindu-și vechea albie potmolită de nisip, își sapă alta nouă până-n fața ostrovului Copanița, unde intră și se mistuie în valurile tulburii ale Dunării.