https://blog.revistaderecenzii.com/

Al zilei serafim cândva
În nopții s-o preface,
Dar și acestea va zbura
Precum un vis visat în pace.

Azurul și a ai mamei sâni
Ne sunt hotare, pământește.
În ele liniștea – furtuni,
Furtuna – liniști prevestește.

E doar o lege pe pământ,
Pentru-nțelept, copil, fecioară.
De ce mânia Celui Sfânt,
Păgân vișând-o, te-nfioară?



Traducerea Emil Iordache.
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cînd zarva zilei se preface-n şoapte,
       Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,
Şi-aşterne umbra străvezia noapte,
       Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea şi chinul,
       Şi ceasurile picură-n tăcere:
În nemişcarea nopţii simt veninul
       Mustrărilor arzînd pîn’la durere.
În cugetul meu trist, noiam de vise,
       Sfîşietoare gînduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
       Rostogolindu-şi gheamul nesfîrşit.
Şi recitindu-mi viaţa mea în silă
       Blestem şi mă cutremur, plîng amar,
Dar rîndurile triste de pe filă
       Răsar prin pînza lacrimilor iar.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/aleksandr-puskin-amintire-poezie-id-3855/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Luna înfige în mare
un corn prelung de lumină.

Unicorn verde și gri,
cutremurat și oxtatic.
Cerul plutește-n văzduh
ca o imensă floare de lotus.

(O, doar tu, străbătând
ultima nopții-ncăpere!)

Traducere Teodor Balș

Sursa: http://poetii-nostri.ro/federico-garcia-lorca-a-doua-aniversare-poezie-id-16099/

https://blog.revistaderecenzii.com/

A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveșmântă.

O vrajă și albă ș-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă. –
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă.

Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopții sublimă măiastră.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_privighetoarei_%C3%AEntre_roze