https://blog.revistaderecenzii.com/

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gînduri blînde…
Ce iertător și bun ți-e gîndul, în preajma florilor plămînde !
Rîd în grămadă ; flori de nalbă și albe flori de mărgărint,
De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.

Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia :
Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia
Seninului de zare stînsă, și-n trandafiri cu foi de ceară
Trăiesc mîhnirile și plînge norocul zilelor de vară.

Atîtea amintiri uitate cad abătute de-o mireasmă :
Parcă-mi arunc-o floare roșă o mînă albă de fantasmă,
Ș-un chip bălan lîngă-o fereastră răsare-n fulger și se stînge…
De-atuncea mi-a rămas garoafa pe suflet ca un strop de sînge.

Ca nalba de curat odată eram, și visuri de argint
Îmi surîdeau cu drag, cum rîde lumina-n foi de mărgărint,
Și dulci treceau zilele toate, și-arar dureri dădeau ocoale…
Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale.

https://poetii-nostri.ro/dimitrie-anghel-in-gradina-poezie-id-29637/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Şi-aşa, mereu, spre-azurul negru
Răsfrânt în marea de topaz,
Vor funcţiona în seara-ţi crinii –
Cinstire pline de extaz!

În vremea noastră dominată
De sago, când Plantele sunt harnice,
Crinul va bea dezgusturile albastre
În Prozele tale evlavioase!

https://blog.revistaderecenzii.com/

– Negrule, cireșule,
gândul rău te-mprejmuie.

Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.

Om și păsări, duhuri, fluturi,
nu așteaptă să te scuturi.

Prea ești plin de rod și vrajă,
vine furul, pune-ți strajă!

– Las’să vie, să culeagă,
vara mea rămâne-ntreagă.

Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mă rog la floarea de cireş,
Mă rog la frunza de măceş,
Mă rog la spicul grâului:
Dă-i omului tot ce-i frumos.
Dă-i gânguritul cel duios
Al porumbeilor pe ram,
Dă-i boare de parfum prin geam;
Dă-i dorul de-a umbla prin munţi,
Cu zori şi cu zăpezi pe frunţi,
Cu flori pe cărărui, pe stânci,
Cu vulturi peste râpi adânci;
Dă-i pâinea albă lângă vin
Şi peste casă cer senin
Şi frate bun şi bun vecin
Şi somnul noaptea fără chin;
Dă-i chipul din izvor curat
În care şi-a astâmpărat
Şi setea şi obrazul cald
În drumul lui către înalt.
Mă rog la toate câte sunt
Să fie bine pe pământ.
Pace, Lumină, Iubire.

Sursa: https://scriitoriclasici.blogspot.com/2014/07/mihai-beniuc-ma-rog.html

https://blog.revistaderecenzii.com/

E pomul cel mai vechi de-aici, crescut
Din sâmburul ce, poate (cine știe?),
Vreun trecător l-a lepădat în lut,
Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie.

Pe coaja aspră are negre răni,
Cai albi, germani, l-au ros cândva, de foame
Și totuși el mai dăruie pomeni
în orice an, de sclipitoare poame.

Crengi răsucite-și clatină la vânt,
înalt, cu coaja arsă, bătrânească,
Mai poate el s-adune din pământ
Puterea care-l face să rodească.

La poala lui e-un cimitir german.
Copii voioși, cu cușme și sumane,
Se joacă de-a căluțul năzdrăvan,
Zburdând printre mormintele germane.

Se miră: ieri era cireșul gol,
Sclipind ca tuciul în apus de soare,
Și-ast-noapte-a căpătat un rotocol
Tremurător, de argintie floare.

Sursa: https://www.nicolaelabis.ro/opere/poezii/ciresul.html#.Ylb-uehBxPY

https://blog.revistaderecenzii.com/

Voi înhăma măgarul, ca-n vremi, la căprioară
El ce priveşte toate cu ochi de înţelept –
Şi voi urma poteca de mult, suişul drept
Prin via verde-n tactul copitei ce-o măsoară.

Şi luând prăjina lungă şi coşul împletit,
O fată-n vâlnic roşu va merge înainte,
Am să opresc măgarul din mersul lui cuminte
Sub un cireş, de roade şi de ani mulţi boltit.

Cireşul va fi roşu ca şi-n copilărie,
Cireşele pe ramuri vor atârna cercei,
Cu braţe goale, fata va prinde-n şorţul ei,
La fiece prăjină, o sută şi o mie.

Şi când, târziu, lungi umbre se vor culca pe lunci,
Când gol va fi cireşul, iar cerul plin de stele,
Bunicii i-aş aduce acasă coşuri grele…
De-aş mai avea bunică şi sufletul de-atunci!

Sursa: https://poetii-nostri.ro/ion-pillat-ciresul-poezie-id-21839/

https://blog.revistaderecenzii.com/

La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cântec de lăcuste.

În soare spicele îşi âin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

(1920)

Sursa: https://www.versuri.ro/versuri/lucian-blaga-vara-_5d17.html#

https://blog.revistaderecenzii.com/

Înfloresc grădinele,
Ceru-i ca oglinda;
Prin livezi albinile
Şi-au pornit colinda…

Cântă ciocârliile
Imn de veselie;
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.

Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură —
Ah, de ce n-am zece vieţi
Să te cânt, Natură!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Visând la ochii dulci ai dragii mele,
Am aruncat, spre casa ei trecând,
Într-un mănunchi, albastre viorele
Și dorul meu turburător de gând.

Un stol de rândunici gălăgioase
L-au prins din zbor și-acum, în adevăr,
Îți bat în geamuri, vesele, să-ți lase
Amoru-n gând și florile în păr!