https://blog.revistaderecenzii.com/
Venea pe deal, voios cântând
Flăcăul;
Pe-un umărcoasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul;
Dar iată-n drum îl află râul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul;
Așa de lat și chiar acum!
https://blog.revistaderecenzii.com/
Un vulpoi coprins de boală,
La putere foarte prost,
Însă învățat în școală,
https://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Trad. de I. H. Rădulescu
Spartu-s-au coardele arpei potente
Marelui David, poetului-rege!
Nu mai există a psalmilor arpă!
Câți i-asculta inspiratele-acorduri
De melodie, cu inima-nfrântă
Vărsând vărsau lacrime calde, dolente,
De repentire, de rugă, d-extaze.
Acele lacrime varii și multe
O consacrară Domnului sfântă.
Lamente-se ale Sionului vergini,
Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde.
Ea străbătea prin dulcele-i accente
Inimi de piatră, ca gerul de ageri,
Fiilor aspri ai fărdelegii,
Da-n ei viața și le nălța suflet;
Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget
Drept se-ndrepta la potenta ei voce.
Arpa lui David era mult mai forte
Și decât tronu-i. Poetul trecuse
Sus, mai presus decât rege la nalte:
Spiritul Domnului sta peste dânsul.
Ea celebra a Domnului mărire,
Spunea ale lui Israel mari fapte,
Ea răspândea peste văi bucuria:
Tresăreau munții, se plecau cedrii.
Aspirat-au și s-au suit la ceruri
P-aripe d-angeli ale ei acorduri,
Si ca tămâia rămaseră-acolo.
D-atunci nu se mai aude-a ei voce,
Ci numai amorul și pietatea
Ne răpesc sufletul prin niște sonuri
Ce ies din porțile cerului sacre,
Și-l leagănă-n visuri nalte, divine,
Ce-a zilei lumină nu le-ntrerumpe.
1868
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Arpa_lui_David
https://blog.revistaderecenzii.com/
La țărm, corabia oprită
E ninsă de zăpada lunii
Și marea tace odihnită,
De biciuirile furtunii.
Catarg și pânze argintate
Abia ușor sunt legănate…
Magia nopții este sfântă…
Verzuiele unde dormitează.
Novicii râd… — Cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.
Orașul întreg scânteiază
Cu felinarele aprinse…
Muzicile vesel vibrează,
Curse priveghează-ntinse.
Novicii în port se coboară,
Spre râs și petrecere zboară;
Răscoala etății-i frământă…
Safire pe ceruri lăcrămează.
Din cap mișcând, cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Corabia
https://blog.revistaderecenzii.com/
Primăvara să se nască, ca roza să treacă,
Pe-a zefirului aripi să înoate în văzduh,
Şi pe sânul floricelei de-a se legăna să-i placă…
Hrana să-i fie lumina şi a mirosului duh.
Să-şi scuture tânăr încă colbul de pe aripioare
Şi către cereasca boltă ca sufleţelul să zboare…
Iată soarta fericită fluturaşului vremelnic,
Ce seamănă cu dorinţa, care-astâmpăr nu găseşte,
Şi care le cere toate, neiubind nimic temeinic,
Şi apoi, zburând în ceruri, acolo se linişteşte.
Sursa: https://poetii-nostri.ro/alphonse-de-lamartine-ce-este-fluturul-poezie-id-17755/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Cântarea dimineţei
Din buzi nevinovate
Cui altui se cuvine,
Puternice Părinte,
Decât ţie a da?
https://blog.revistaderecenzii.com/
Am o grădină, o grădină de vise,
În cazul în care șuierătoarea rece briza leagănă
Cu ușurință mirosurile de mere,
Și din frunzele care strălucesc și tremură
Jos pe fluxurile pleoapelor mele
Un râu de somn.
Sursa: https://poetii-nostri.ro/sappho-gradina-mea-poezie-id-34528/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Trad. Ion Heliade Rădulescu
Astfel tot la țărmuri nouă împinși calea ne-ncetată,
Duși către vecinica noapte, înapoi făr-a veni,
În oceanul de vârste noi nu vom putea vrodată
O zi ancora-a-ntări?
O, lac! abia-și sfârși anul drumul ce iar și-l gătește,
Ș-aproape de drage valuri unde ea era-a veni,
Pe piatra unde-ai văzut-o, aci, iată, mă privește,
Viu singur a…m-odihni!
https://blog.revistaderecenzii.com/
Oamenii de măsura lui Nicolae Bălcescu sunt încă rari între românii de astăzi. Acei care ca dânsul, în tot cursul unei existențe de luptă, au fost insuflați numai de nobila simțire a amorului de patrie și care au visat și lucrat cu neîncetare la reînvierea și la mărirea neamului lor, merită să atragă respectul și simpatiile urmașilor. Tot ce se atinge de acei oameni de frunte, diversele întâmplări ce au trecut peste dânșii, actele lor publice și chiar incidentele vieții lor private devin, după moarte, de un mare interes pentru cine știe a-i prețui și îi admiră. E o datorie sacră pentru amicii și contemporanii lor de-a face apel suvenirelor, spre a feri de uitare toate notițele ce pot contribui la completarea biografiei lor.
Continuă să citești