Mărțișorul, consecvența tradiției și diversitatea creativității. Articol de Elena Trifan

https://blog.revistaderecenzii.com/

Obiecte religioase

Vremuri au trecut, vremuri au venit, cu bune și cu rele, multe s-au schimbat, dar el, mărțișorul, a supraviețuit, aducând cu el bucuria venirii primăverii, a prospețimii, a revigorării, a învingerii binelui de către rău, a morții de către viață.

Milenii de existență l-au diversificat, dar l-au lăsat același în  esența lui.

I-au rămas neschimbate componența, o amuletă prevăzută cu un șnur,  în general, în culori de alb și roșu,  și semnificațiile.

S-au schimbat materialele din care este confecționat, formele pe care la ia și felul și timpul în care este purtat.

Continuă să citești

 Despre îmbrăţişări (I). Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Îmbrățișare

 Despre îmbrăţişări (I)

Puţini ştiu că data de 21 ianuarie este declarată „Ziua îmbrăţişărilor”. Ideea în sine mi se pare atât frumoasă, cât şi un serios semnal de alarmă… Adică chiar avem nevoie de a ni se reaminti de un gest atât de simplu şi uman? Sau trebuie să celebrăm ceva ce ar trebui să fie la fel de normal ca băutul apei?

Continuă să citești

Magia muzicii de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Magia muzicii

Muzica este probabil cea mai veche şi fidelă prietenă a mea, care întotdeauna mi-a fost alături la bine şi la greu. Mi-a dat putere, inspiraţie, m-a educat şi m-a făcut să visez, m-a transportat în lumi imaginare sau reale, mi-a spus poveşti şi m-a făcut să dansez, să mă bucur de viaţă şi de oamenii din jurul meu.

Continuă să citești

Ion R. Popa: În stațiune (Fragment din volumul Din una în alta, Ed. MJM, 2021)

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sinaia

                   Sc. a VI-a: – În camera 307 a Vilei Păltiniș din Sinaia; – Paul, Octav, Elian.(A doua zi de la sosirea în stațiune)

            – PAUL: Cum ai găsit atât de repede o femeie atât de frumoasă, domne Octav?

Continuă să citești

Despre oameni providenţiali (II). Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Gândindu-mă la persoanele providenţiale mie – indiferent dacă au avut o prezenţă punctuală sau una mai îndelungată în viaţa mea – realizez că de foarte puţine ori am reuşit să le mulţumesc, să le arăt aprecierea şi recunoştinţa mea pe măsura ajutorului primit.

Mă refer mai ales la acele momente şi persoane cheie care apar şi dispar mai înainte să te dezmeticeşti, în experienţe care te tulbură atât de mult, încât îţi este greu să reuşeşti, în acele clipe, să îţi exprimi gratitudinea în toată profunzimea ei. Iar, apoi, acele momente trec, persoanele providenţiale dispar, aşa că, atunci când vrei să le mulţumeşti, constaţi că nu mai ai cui…

Continuă să citești

Despre oameni providenţiali (I). Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Despre oameni providenţiali (I)

În mod cert, prima persoană providenţială din viaţa mea a apărut la începutul începutului, când nici nu mă născusem bine, dar deja nu mai trăiam. Am fost declarată moartă la intrarea în această lume şi aruncată undeva pe jos, într-un lighean cu deşeuri al maternităţii. Acum prioritatea era să fie salvată mama – o slăbănoagă de circa 50 kg hăcuită ca să nască normal, fără cezariană, un copil (enorm pentru ea) de 4,5 kg. Toată echipa se concentra asupra mamei, cu excepţia unei asistente care, în ciuda ordinelor şi ameninţărilor primite de la medic, a insistat să vină la făt – adică la mine – să mă scoată dintre gunoaie şi să reia manevrele de resuscitare. Asistenta se numea Carmen şi îi port cu recunoştinţă numele în actul constatator eliberat de spital (aşa cum a dorit mama), chiar dacă el nu mai apare şi în certificatul de naştere eliberat ulterior (aşa cum a dorit familia).

Continuă să citești

Povești din trafic de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

dav

Poveşti din trafic

Cea mai mare nevoie de pastilele mele de fericire o am când ies în oraş la ore de vârf (şi mă apucă disperarea), pentru că Bucureştiul îţi consumă viaţa în trafic. Nici nu trebuie să fii statistician ca să calculezi cât timp din viaţă pierzi cu deplasarea prin acest oraş cronofag. Evident că sunt şi acele excepţii fericite când oamenii se pot deplasa pe jos, cu bicicleta sau cu metroul … dar marea majoritate a bucureştenilor sunt dependenţi de transportul în comun de suprafaţă sau de un autoturism, ceea ce înseamnă ore bune petrecute în trafic. Personal, am constatat că am două variante când este vorba de blocajul în trafic: să las – sau să nu las disperarea să mă copleşească – şi să caut variante. Să transform cumva pierderea în câştig. Aceasta nu este o idee originală – dacă majoritatea pasagerilor stau cu nasul in telefon, şoferii blocaţi în trafic aleg să rezolve diverse mici treburi: unii beau o cafea, sau mănâncă ceva, sau încep/continuă la telefon programul de lucru, alţii fac liste cu sarcini şi priorităţi, unele doamne se machiază …Fiecare încearcă să depăşească constructiv stresul pierderii de timp din trafic.

Continuă să citești

Pilula 4 – Puterea unui zâmbet. Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

binary comment

Pilula 4 – Puterea unui zâmbet

Ce este un zâmbet? Fiziologic, este o simplă flexare a muşchilor feţei; dar cum oamenii sunt inventivi, i-au atribuit zâmbetului semnificaţii multiple. Poate fi un rictus ironic sau tăios, o expresie de superioritate tainică, un gest fals şi automat adresat clienţilor sau colegilor, o expresie de cedare, acceptare sau chiar fatalitate, un semn de frică şi, uneori, chiar de ură. Dar mai este o categorie de zâmbete pe care am lăsat-o la final, pentru că este cea mai valoroasă. Pentru că nu vine de la suprafaţă sau din minte, ci din inimă. Sau chiar mai din interior, din suflet (da, cele două sunt diferite…). Paradoxal, acestea există chiar şi atunci când muşchii feţei nu se mişcă  –  dar ele se văd în ochi. Aşa cum se spune că ochii sunt „oglinda” sufletului, eu cred că zâmbetul este „arma” lui. Una dintre cele mai puternice pe care o avem la dispoziţie.

Continuă să citești

„Conserve” de natură. Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Apă curgătoare în Pădure cu Ciripit de Păsărele

Pilula 3 – „Conserve” de natură

Îmi plac toate anotimpurile, indiferent dacă zilele sunt mai lungi sau mai scurte, caniculare sau friguroase. Fiecare anotimp are frumuseţea sa  – prin ocaziile pe care ni le oferă să ne bucurăm de viaţă. Primăvara ne îndeamnă la noi începuturi, vara ne aduce zilele lungi şi însorite, toamna ne răsfaţă cu bogăţia sa de fructe, legume şi culori năucitoare ale frunzelor, iar iarna este asociată cu cele mai frumoase şi vesele sărbători din an.

Continuă să citești