Am avut prilejul sã mă aflu în Canada de mai multe ori, din 2005 până în 2017, timp în care am desfăşurat un program de cunoaştere pe o arie cuprinsã între Niagara, Toronto si Ottawa, cu staţionãri mai îndelungate la Kitchener-Waterloo şi Toronto-Mississauga. Pretutindeni am întâlnit români sau am auzit vorbindu-se despre ei, dar unele momente si locuri m-au impresionat în mod deosebit. La Biserica Ortodoxã „Sfântul Ioan Botezãtorul” din Kitchener, unde oficiază părintele paroh Dumitru Ichim – căruia i-am oferit una din cărţile mele şi care mi-a dăruit cu toatã mărinimia cartea de versuri a domniei sale „Floarea fântânilor pierdute”– am aflat cã in zilele de sărbătoare vin aici mulţime de români, uneori şi din SUA, sã se adape la izvorul credinţei străbune. M-a uimit cum, după terminarea slujbei, românii se constituiau în grupuri care adesea se întrepătrundeau sau se destrămau formându-se altele, schimbau impresii, exprimau opinii, nelipsind ştirile din ţarã. Într-un asemenea grup, prin discuţii şi ajutat de prietenul Ciucă Nicolae, m-am apropiat mai mult de Victor Câmpeanu (Kampian), fermier din zonă şi epitrop al bisericii, stabilit în Canada din 1966 şi urmat de părinţi în 1986.
Arhive categorii: Din manuscrise
Război pe …Pace. Epigramă, de Petre Cazangiu
Război pe …Pace
De când iscat-au noua furtună …damască,
Liderii lumii poartă aceeași veche mască,
Epigramă, de Petre Cazangiu
Epigramă, de Petre Cazangiu
Sub hohotele albe de salcâm
Prăznuiam, de 1 Mai, cu pomii în livadă…
…Și-i mângâiam, ca nu cumva să vadă,
Epigramă, de Petre Cazangiu
23 APRILIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CĂRȚII. Epigramă, de Petre Cazangiu
23 APRILIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CĂRȚII
Sine qua non
De-ale cuvintelor păcate,
Nu putem sta prea mult departe…
Mai bine să rămână, decât să nu ajungă. Proză, de Ion R. Popa
Nervos, cu fața congestionată, deputatul Ion Ion s-a ridicat de pe scaun și s-a îndreptat spre ieșire. Cu haina descheiată, de sub care burta se revărsa peste curea, parcă pentru a o lua înaintea lui spre bufet, cu stânga în buzunar gata să scoată țigara și cu ochii holbați spre alte fotolii în căutarea prietenului său Ilie Măcriș, a ajuns îndată la ușă, pe care a deschis-o brusc și a ieșit în foaier, unde, în așteptarea prietenului său, și-a aprins kentul, din care a tras cu poftă.
Zadarnică închipuire de sine, de Petre Cazangiu
Zadarnică închipuire de sine
În faună – nici gând să se sfiască,
Șoarecii, chiț-chiț, fac tărăboi…


