De vină-i mărul, bată-l vina!
Rătăcitori prin lume, cu …frunza, fiecare,
Eva-l stârni pe-Adam: – Unde ajuns-am, oare?
De vină-i mărul, bată-l vina! de Petre Cazangiu
2
Arhive categorii: Din manuscrise
Ea era mireasa. Proză, de Ion R. Popa
EA ERA MIREASA
Trecuseră aproape doi ani de când Paul Enculescu terminase școala de maiștri. Era ultimul termen promis părinților legat de căsătoria sa, pentru care era tot mai presat. Cunoscuse multe fete, dar niciuna nu-i „căzuse la inimă”, cum încerca el să-i explice mamei sale.
Prin dioptriile ochelarilor de cal, de Petre Cazangiu
Prin dioptriile ochelarilor de cal
– De ce nu mai distingem albul de ce-i negru,
Hoția și minciuna – de chipul drept, integru,
Reculegere pe Calea Lactee, de Petre Cazangiu
Reculegere pe Calea Lactee
Trecător cu ființa îngustă,
Umple-ți sufletul de Pace…
– Veniți de luați Lumină! Epigramă, de Petre Cazangiu
– Veniți de luați Lumină!
Deși au curs – câte?! – decenii,
Nu pot uita primele Denii,
Epigramă, de Petre Cazangiu
Nici în mormânt pedeapsa nu e crudă
Pentru-o momâie dosită, zăludă,
Al cărei chip o dă de gol că-i rudă
Cu udă-ochi, mort printre vii – o IUDĂ…
Exempli gratia. Epigramă, de Petre Cazangiu
Legenda veche spune – scrisă într-un tom… –
De tata celui Mare Alexandru – rege,
Întunericul în lumină. Poem în proză, de Claudia Pîrlogea
Luminile s-au stins, fiind acoperite de o ceață densă, nespus de rece și parcă îmi treceau fiori prin suflet când priveam peisajul.
În seara aceasta ploua mărunt și pe geam se strânseseră deja picături de lacrimi ce se despărțiseră în cădere. Rece aer al serii și urlete ale tăcerii nespus de insuportabile. Un singur felinar slăbit de putere lumina străzile orașului ce astăzi erau pustiite, de parcă această ploaie îi înspăimânta pe toți, iar toți se ascundeau.
Claudia Pîrlogea: Deslușire. Poem în proză
M-a cuprins aceeași stare, același îndoielnic gând. Astfel de sentimente îmi bântuiau săraca inimă la fiecare bătaie ce devenea tot mai rară. Totul se oprea în loc, dar ceasul scurgea neîncetat secundele, până ce lumina reușea să invadeze negura liniștită din cameră. Atmosfera morții fusese înlăturată, iar glasul răgușit al cocoșului bătrân răsuna stingher. Lucrurile din cameră prinseseră culoare după filmul alb-negru regizat și după ce, ca o introvertită, am intrat în cameră și am aruncat totul pe jos.