Claudia Pîrlogea: Proză scurtă

Se răvășea sufletul când ea vorbea și plângea cerul când mă trata cu tăcere. Tăcerea ei se auzea atât de tare și mă durea să privesc aceeași tristă privire în fiecare zi. Zilele părăseau calendarul și ea dispărea cu fiecare zi. Nopțile dormea, când pentru noi, somnul nu exista, iar zilele, și le petrecea afară, râzând, dar nu cu mine. Simțeam cum ființa pe care o cunoscusem în prima zi se pălea sub ochii mei, fără însă a se plânge, fără a arăta că vrea să plece. O vedeam cum se prefăcea că se bucură să mă vadă, o vedeam cum își ascundea tristețea din privire, o vedeam altfel și sufeream..

Continuă să citești

Ion R. Popa: Despărțirea, fragment din romanul „Firul a două vieți”

În cursul verii, Maria și David s-au întâlnit de mai multe ori în Oraș. Au vizitat frumosul parc, unde s-au plimbat cu barca, au vizionat filme și au prins și un spectacol de teatru.

         A venit și vremea despărțirii pentru a se îndrepta fiecare spre locul său de muncă. Evenimentul a avut loc în gara Orașului. Înainte de plecarea trenului, au servit masa la restaurantul „Feroviarul”, de care e puțin spus că nu au fost mulțumiți. După o ciorbă de zarzavat, localul nu a mai putut să-i servească decât cu … pește pe varză. Când ospătarul i-a văzut mirați că nu pot primi altceva, le-a arătat o lozincă ce împodobea un perete de la un capăt la altul: „Nicio masă fără pește!”, iar sub aceasta, altele mai mici de genul: „Peștele gustos/ Te face frumos!”, „Trăiește sănătos/ cu-n pește gustos!”…

Continuă să citești