NICHITA STĂNESCU
( 31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)
IREALITATEA ÎNCONJURĂTOARE
Pribeag prin ani, de-atâta mers,
Tot căutând loc de popas,
NICHITA STĂNESCU
( 31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)
IREALITATEA ÎNCONJURĂTOARE
Pribeag prin ani, de-atâta mers,
Tot căutând loc de popas,
Se răvășea sufletul când ea vorbea și plângea cerul când mă trata cu tăcere. Tăcerea ei se auzea atât de tare și mă durea să privesc aceeași tristă privire în fiecare zi. Zilele părăseau calendarul și ea dispărea cu fiecare zi. Nopțile dormea, când pentru noi, somnul nu exista, iar zilele, și le petrecea afară, râzând, dar nu cu mine. Simțeam cum ființa pe care o cunoscusem în prima zi se pălea sub ochii mei, fără însă a se plânge, fără a arăta că vrea să plece. O vedeam cum se prefăcea că se bucură să mă vadă, o vedeam cum își ascundea tristețea din privire, o vedeam altfel și sufeream..
Tilihoi, încă un …GOL!
Mi-e dor de-Oltenia, când Ființa,
Întreagă fuse trup cu ȘTIINȚA,
ALTERATA ALBIRE A NEGRULUI
– Nu pot, nicicum, cu gândul să mă-mpac
(Zice primăvara rebegitului copac),
Lecția competentului Pliniu cel Bătrân
De ce merg toate alandala?…
LEGII, prea mulți i-au uitat vrerea:
21 martie – Ziua Internațională a Poeziei
RARA AVIS!
DE Ziua Internațională a POEZIEI,
Las rimelor plutirea fanteziei
Uitat meteorolog
(asta-i chiar discriminare!)
O întrebam, copil, pe calda Mamă mare:
– Iarna, pân`la urmă, câte luni mai are?…
Și lucrătorii sub acoperire au talent…
– Vecine, unde ți-e consoarta, cea mai vestită gospodină?
– O, mulțumesc, ce gentlemen! Acum, precis, e în grădină…
În cursul verii, Maria și David s-au întâlnit de mai multe ori în Oraș. Au vizitat frumosul parc, unde s-au plimbat cu barca, au vizionat filme și au prins și un spectacol de teatru.
A venit și vremea despărțirii pentru a se îndrepta fiecare spre locul său de muncă. Evenimentul a avut loc în gara Orașului. Înainte de plecarea trenului, au servit masa la restaurantul „Feroviarul”, de care e puțin spus că nu au fost mulțumiți. După o ciorbă de zarzavat, localul nu a mai putut să-i servească decât cu … pește pe varză. Când ospătarul i-a văzut mirați că nu pot primi altceva, le-a arătat o lozincă ce împodobea un perete de la un capăt la altul: „Nicio masă fără pește!”, iar sub aceasta, altele mai mici de genul: „Peștele gustos/ Te face frumos!”, „Trăiește sănătos/ cu-n pește gustos!”…