Cine-are nevoie de iubire?!
Iubirea nu-i eternă, e trecătoare,
Iar de s-o dovedi a fi eternă,
Şi fiinţa ce-o iubeşti va fi nemuritoare.
„Nemuritorul”, de Ligia Diaconu. Lirică
1
Arhive categorii: Din manuscrise
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment
Odată cu înființarea ciclului al doilea, în satul Crângași a început și construcția unui nou local de școală, care să fie adăugat celui vechi aflat la două sute de metri mai la deal.
– Încă trebuia să-l fi avut gata acum, nu să-l începem, s-a exprimat Ristea, un fruntaș al satului interesat ca fiul și fiicele sale să-și continue școala după cele patru clase primare. Deja fiica cea mare o luase spre oraș, cea mijlocie urma să treacă în clasa a cincea, iar fiul era în clasa a doua.
Teroare în livadă. Epigramă, de Petre Cazangiu
Jocurile populare românești
Jocurile populare românești
Cele mai cunoscute jocuri populare românești, preferate de sătenii de la șes, deal și munte, în toate regiunile țării, sunt:
Tăcerea ca formă de întoarcere spre sine. Eseu argumentativ, de Alina Băcioiu
Tăcerea nu înseamnă întotdeauna ceva negativ, aceasta având deseori un caracter pozitiv în diverse situații. De multe ori, putem să exprimăm mai multe idei prin tăcere decât prin cuvinte. Din punctul meu de vedere, într-o societate, în special cea contemporană, oamenii asociază tăcerea cu singurătatea sau monotonia.
Plutind pe portative mov, de Petre Cazangiu
Plutind pe portative mov
Glicina ( îndeobște, cei mai mulți o știți…)
Se-nlănțuie, romantic, în șerpi încolăciți,
Ce-i pasă timpului, de Katerina Iulia Anghel
Ce-i pasă timpului
Ne-am iubit în cea mai scurtă zi
Ca şi când am fi vrut să amplificăm timpul
Am spart clepsidra care ne ţinea captivi
Lângă fântână. Poem, de Dan Ionescu
Lângă fântână
Credeam că apa din adânc este surdă
şi are poarta închisă la strigătul de afară.
Însă, ca un om ecoul
umbla pe scara de muşchi a fântânii, să urce la mine.
Epigrama zilei, de Petre Cazangiu
Rodnică binecuvântare pascală
Semănături, straturi de ceapă,
De Paști, au chefuit cu apă…
Setea de esența divină. Epigramă, de Petre Cazangiu
Setea de esența divină
Eu sper și cred că într-o zi
(chiar dac-atunci nu voi mai fi…) –