| O SEARĂ LA CONAC |
| Soarele aruncă pe cer săgeţi de foc, |
| Culorile dansează într-un satanic joc. |
| Amurgul e aproape şi ziua se sfârşeşte, |
| Iar luna, triumfală, din nouri se iveşte. |
Arhive categorii: Din manuscrise
Tuturor… muzelor, de Mărțișor. Epigramă, de Petre Cazangiu
Tuturor… muzelor, de Mărțișor
Din rimele cu alb-roșu-n șnur,
Inimile voastre-n ode le-nconjur,
Aproape toamnă, de Katerina Anghel. Lirică
Aproape toamnă
Nespusele gânduri
Netrăitele simţiri
Sunt frunzele pe care azi calc
Care mă acoperă şi mă ung la suflet
De Logodna păsărilor, de Petre Cazangiu
Afrodisiac, de Katerina Anghel
Afrodisiac
În căutarea parfumului perfect,
Erai
Printre nota de mijloc şi cea de bază.
În al anilor toiag, n-aș ști…, de Petre Cazangiu
În al anilor toiag, n-aș ști…
…Nici al trăirii curat rost –
De nu ai fi, de n-ai fi fost;
Sfioase file de jurnal…, de Petre Cazangiu
Intensitate, de Katerina Anghel
Să ne iubim fotovoltaic,
Să mă doreşti în fiecare zi,
Să te iubesc în fiecare noapte,
Fragment de roman, de Iulian Popescu
[În romanul recent apărut, (ce va putea fi citit în curând la Biblioteca „Aman” şi la cea a Universităţii din Craiova), „Numai dascăl să nu fii…” de Prof. univ. dr. ing. Iulian Popescu, este vorba de peregrinările unei profesoare de şcoală elementară, care în anii `60 -`80 deşi absolvise 24 de ani de şcoală şi facultate, a fost numai suplinitoare, cum a şi ieşit la pensie… Mai jos se dă un capitol din acest roman.]
REVIZOAREA…
Învăţată cu peregrinările prin şcolile patriei, Mioara a ajuns într-o comună din Ardeal, unde va preda, tot ca suplinitoare, la o şcoală de opt clase. Şi-a găsit repede o gazdă, doar se pricepea la asta, fiind obişnuită, iar cu o zi înainte de a începe şcoala, s-a dus să vadă ce şi cum. Nu cunoştea pe nimeni, n-o cunoştea nimeni. La intrarea în şcoală nu ştiu cum i-a venit, dar a luat o figură impunătoare, doar jucase în câteva piese de teatru prin şcoli, fiind obişnuită cu schimbarea fizionomiei şi a ţinutei.
Purificare …hibernală, de Petre Cazangiu
Purificare …hibernală
La mine-n suflet, când mai ninge,
Aleargă-un cal alb pur-sânge







