În faţa Liceului „Mihai Viteazul” şi pe scările acestuia se afla destul de multă lume: mame cu copii în braţe, de mână sau în cărucioare, dar şi tătici, bunici în situaţii asemănătoare sau singuri. Era o zi frumoasă de primăvară, după o iarnă cu multă zăpadă care nu se afla departe în urmă, deşi unii pomi dăduseră în floare şi se bucurau, în zumzet de albine, de razele soarelui din ce în ce mai calde. Mulţi dintre cei aflaţi acolo erau în trecere sau la plimbare şi se opriseră din curiozitate.
