COMUNICAT DE PRESĂ TRAȘI LA XEROX – în avanpremieră În Culise

Trasi la Xerox copy

COMUNICAT DE PRESĂ

TRAȘI LA XEROX – în avanpremieră În Culise

 

Marți, 19 Noiembrie, ora 20:00, Teatrul În Culise prezintă în premieră spectacolul „Trași la Xerox”, o adaptare comică după Vasili Suksin. Dan Tudor semnează regia acestui spectacol  și aduce pe scenă nume precum Ovidiu Cuncea și Afrodita Androne, într-o distribuție de milioane, cu ilustrația muzicală realizată de Vlad Crețu.

Continuă să citești

Umberto Eco: ISTORIA URÂTULUI Recenzie, de Mirela Teodorescu

descărcare (1)

Istoria Urâtului, acest al doilea volum vine ca o necesitate, în continuarea Istoriei frumuseţii. Probabil ca multi ar respinge o asemenea carte din start, opusul „istoriei frumuseţii“ făcând parte din lucrurile de care suntem mai puţin interesaţi să le cunoaştem. Dar atunci când vom avea răbdarea să ne apropiem de ceea ce canonic iese din sfera frumosului, în funcţie de epoci şi culturi, vom descoperi că simţurile noastre sunt provocate, dorinţa de analiză este stimulată, aşa cum spune Jung, scriind în 1932 despre cartea lui Joyce, Ulysses: „urâtul de astăzi este semnul prevestitor al marilor transformări viitoare“. În jurul noţiunii de „urât“ s-au construit de multe ori cele mai interesante expresii artistice, perioada modernă fiind una provocatoare în toate sensurile.

Continuă să citești

Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu

descărcare

“Pendulul…” nu e un roman de povestit. E de citit! Aici aş mai adăuga faptul că până şi termenul de” roman” nu mi se pare chiar cel mai bun, dar probabil că altceva nu s-a inventat.

Pendulul lui Foucault (cu titlul original Il pendolo di Foucault) este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. A fost publicat în 1988.

Continuă să citești

Geniul poporului român, de Dan Ionescu

images

Limba română este în pericol de a îmbătrâni, în primul rând, pentru că volumele scriitorilor contemporani ajung foarte greu în librării sau nu parvin deloc publicului larg; în al doilea rând, nici operele studiate în școală nu se mai citesc pentru că pe buzele tuturor persistă o întrebare: De ce să mai citim? Și astfel limba română va fi expusă clișeelor impuse în timp, de tribuna politică sau a mass-meda, care o vor lipsi de vigoarea evoluției firești. Ultima ediție a DOOM a acceptat forme care de-a lungul timpului erau greșite.

Continuă să citești