Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci

Zbor deasupra unui cuib de cuci, romanul care a lăsat urme de neşters în literatura contemporană, este povestea zguduitoare a pacientilor dintr-un ospiciu, condus cu o mana de fier de Sora sefa Ratched, adepta unor metode de tratament barbare, precum socurile electrice şi lobotomia. Singurul care i se opune este scandalagiul Randle Patrick McMurphy, simbolul revoltei împotriva autorităţii tiranice. Prin ochii altui pacient, Şeful Bromden, un indian uriaş, asistăm la încleştarea dintre cei doi, care capătă proporţii aproape mitologice. Plin de simboluri, replica moderna a capodoperei melvilliene Moby Dick, Zbor deasupra unui cuib de cuci devine un strigăt de lupta al individului strivit de legile absurde ale societăţii.

Continuă să citești →

STEFAN VLADUTESCU: Processes rolled on Human Communication System. Din cartile Profesorilor. (trad. de Mirela Teodorescu)

Functional systems performs specific processes. Generally, in any system takes place processes. The system consists of interconnected ontological elements that rolls on least an activity, thus carrying out a certain function. Systemic functions performing constitutes the process. The form under which exists the system is that one of process/processes. We should say that „the system” without process is only a non-productive set of elements; in fact, there isn’t system without processes rolling on. Concrete and valid existence mode of the system is represented by processional. If the system rolls on processes, it will subsist. In the moment when inside of a functional system stops any process, the system as such, doesn’t exist as system. The system implodes in elements.The elements belongs to system. They exists non-modular before to be interconnected.From their inter-relating, unitary and functionally results the system. Continuă să citești →

Bogdan Mihai Dascălu: Nisipuri (Poeme). Cronică, de Dan Ionescu

bogdan mihai dascalu

Bogdan Mihai Dascălu: Nisipuri (Poeme), Editura David Press Print, Timișoara, 2012, 78 p.

Cartea de lirică Nisipuri, semnată de Bogdan Mihai Dascălu, are ca motiv principal răsfrângerea. Încă este bine. Aceasta este un proces care pretinde interactivitate, viață până la urmă, pe o planetă în perdiție.

Mereu e trimiterea aceasta către noi, a poemelor acestui volum rafinat.

Continuă să citești →

Mircea Nedelciu: Tânguire de mior. Scurtă prezentare, de D. Ionescu

Mircea Nedelciu aparține generației optzeciste.Din această generație  mai fac parte Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ioan.Es.Pop, Traian T. Coșovei, Simona Popescu, I. Stratan ș.a.

Postmodernismul este un curent manifestat frecvent în anii optzeci. O caracteristică a acestei mișcări este debordanța tematică, nonșalanța de a dezvolta subiecte diverse la paroxismul presupus de viziune.

Continuă să citești →

STEFAN VLADUTESCU: Procesele derulate în Human Communication System. Din cărțile Profesorilor

Procesele derulate în Human Communication System

12.1. Sistemele funcţionale derulează procese specifice. În general, în orice sistem au loc procese. Sistemul este format din elemente ontologice interconectate ce derulează unitar cel puţin o activitate, îndeplinind astfel o anumită funcţie. Performarea funcţiilor sistemice alcătuieşte procesul. Forma sub care există sistemul este aceea de proces/procese. Am zice că „sistemul” fără proces este doar un set neproductiv de elemente; de fapt, nu există sistem fără derularea de procese. Modul de existenţă concretă şi validă al sistemului îl reprezintă procesualitatea. Dacă derulează procese, sistemul subzistă. În momentul în care în interiorul unui sistem funcţional încetează orice proces, sistemul ca atare nu mai există ca sistem. Sistemul implodează în elemente. Elementele aparţin sistemului.

Continuă să citești →

NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU

 

În antologia de autor VorbaIago (Ed. Măiastra, 2012), Nicolae Coande selectează judicios poeme din volumele În margine, fundătura homer, Vânt, tutun şi alcool şi Femeie despre care scriu. Sunt ocolite două cărţi: Fincler şi Folfa. În schimb, sunt integrate şapte poeme inedite; unul dintre acestea dă şi titlul antologiei. Cartea se încheie cu o postfaţă critică, pertinentă şi integratoare a lui Al. Cistelecan. Volumul este relevant pentru Nicolae Coande, căci ca orice poet important, el scrie o operă coezivă, nu cărţi disparate.

Continuă să citești →