DAN IONESCU: Romanul de dragoste azi, de Ştefan Vlăduţescu

Dan Ionescu: Romanul de dragoste azi

de Ştefan Vlăduţescu

 

Intrat în literatură pe poarta poeziei, Dan Ionescu se impune ca un romancier de luat în seamă. Umbra scrisului (2010) era un roman, am zice, construit din nuvele.

Roman de introspecţie, Imposibilul extaz (Timişoara, Editura David Press Print, 2011, preț: 12 lei) se arată o construcţie epică funcţiona­lă. Imaginarul edificat prin cuvânt este coerent şi convingător.

Redactat la persoana întâi, romanul este, înainte de toate, povestea unei iubiri al cărei extaz îl reprezintă despărţirea. Instanţa epică este configurată de un scriitor care, printre altele, este autorul unor „eseuri cu temă religioasă” despre B.P. Hasdeu şi Lucian Blaga. Acestea sunt în mare parte incluse în textul romanesc.

Continuă să citești

Bucureștii vechiului regat

Bucureștii vechiului regat, de George Costescu, Editura Universul, 1944, 406 p. Preț: 100 de lei.

Cartea, de o amploare deosebită, deține numeroase reproduceri fotografice documentare: Casa lui Eliad Săpunarul, Fundația universitară a Regelui Carol I, în înfățișarea din anii 1895 – 1914,la vremea încoronării Regelui Carol I, Ateneul Român, așa cum apărea cu grădina Episcopiei în fața lui, Hala Vechiturilor, Ceasornicul ce se afla lângă Hale, Turnul Colței, împreună cu clădirile laterale, văzut din curtea Palatului Șuțu, înainte de 1880, Serviciul Laptelui la domiciliu, casa veche a lui Alexandru Orăscu, Vederea uneia dintre mahalele reconstruite prin 1890, în felul celor de tip vagon, Îmbrăcămintea de vară a doamnelor, Uniforma ofițerilor din infanterie înaintea domniei Regelui Carol I și multe altele.  (Red.)

Bravo lui!

Romanul Bravo lui! de Nicolae Pârvulescu este atractiv: derulează o acțiune, ca într-un film de succes, despre un personaj malefic în esență, dar în societate și în familie mai ales, extrem de plăcut. Protagonistul duce în spate o taină ignobilă, pe care în final, printr-o poantă, ca în pamfletele lui T. Arghezi, autorul o deconspiră. Cartea se citește pe nerăsuflate, în concediu la mare sau în casă, în liniște, când, privind pe fereastră, orizontul stă în loc, apăsat de zăpadă, iar sufletul, de monotonia gândului. (Red.)

Carte românească

Carte românească

Faceţi crucea dreaptă! părintele Cleopa Ilie

de Liviu Florian Jianu

A apărut volumul 11. O mărturie vie împotriva obscurantismului lumii moderne. Astăzi, când mai degrabă ne închinăm la şef, la patron, la divertisment, sau leu, sau altă valută, la valori involute, la puterea oarbă a civilizaţiei, părintele Cleopa ne istoriseşte un basm adevărat: cum vor judeca Iisus şi sfinţii fiecare om, puterea celor 40 de liturghii, dragostea de Dumnezeu, cele 14 pricini pentru care vor fi judecaţi părinţii care nu-şi cresc copiii în frica şi certarea Domnului, şi alte poveşti care au un singur defect calitativ: s-au scris cu vieţi. Şi au un critic mai mult ca absent în peisajul paranoiei omeneşti: pe Dumnezeu.

Continuă să citești

Ion Mocioi: Începuturile poeziei române culte

După evaluarea filosofică a operei lui Constantin Brâncuși, prof. Ion Mocioi ne trimite o parte din contribuția lui la Istoria literaturii române, Începuturile poeziei române culte (Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 422 p.). Tema este interesantă și, am spune, inedită. Sunt antologați, între alții, Dimitrie Cantemir, Dimitrie Pandovici, Duca Sotirovici, Toma Mandacașul, Radu Copilul, Ioan Duma Dascălu, Hagi Stachie. (Red.)

Corespondenţe în aşteptare

Corespondenţe în aşteptare

de Dan Ionescu

 

E vizibilă apartenenţa cărţii la etajele superioare ale prozei moderne, în formulele propuse de Proust şi modificate uşor, în partea acţiunii, din pricină esoterică, de F. Scott Fitzgerald. Tensiunile care survin contingenţelor eventuale, conferă cărţii o dimensiune clasică, proximă nuvelei: „aşa, încât, după patru –atât de tumultuoase- căsătorii, Doamna V. reuşise să scape cu virginitatea intactă, şi, Doamne!, oricine a putut constata că asta nu s-a întâmplat din voia ei.!// La o vârstă când alte femei încep să se faneze sau ajung chiar să arate semnele acelea indubitabile ale bătrâneţii –pielea strânsă la coada ochilor, a gurii, umerii uşor căzuţi, mersul crispat sau greoi, în funcţie de corpolenţă, dar mai cu seamă moartea inconfundabilă din privire, lumina aceea stinsă, uneori devastatoare în disperarea ei – acestea toate le-am văzut de atâtea ori-, nimic din ele nu se putea constata pe figura Doamnei V.”.

Continuă să citești