https://blog.revistaderecenzii.com
De demult s-a-ntîmplat, de demult…
Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi,
O fecioară, Annabel Lee ;
Şi trăia doar c-un gând – s-o iubesc mereu,
Şi trăia – să mă poată iubi.
https://blog.revistaderecenzii.com
De demult s-a-ntîmplat, de demult…
Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi,
O fecioară, Annabel Lee ;
Şi trăia doar c-un gând – s-o iubesc mereu,
Şi trăia – să mă poată iubi.
https://blog.revistaderecenzii.com

1698 – Sinodul de la Alba Iulia: mitropolitul ortodox și 38 de protopopi au semnat actul de unire cu Biserica Romei. Astfel a luat naștere Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.
1769 – James Cook a descoperit Noua Zeelandă.
1777 – Bătălia de la Saratoga – Englezii au fost învinși de armata colonială americană.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Convorbiri literare”, Nr. 10 / octombrie, Iași, 2025
Desculț prin Atlantida (Editura Timpul, Iași, 2025), noul volum de lirică al lui Alexandru Drăghici, propune o dublă cheie de lectură: copilul care umblă desculț și satul originar pe unde a hălăduit. În această dublă grilă se adună, deopotrivă, inocența vârstei edenice și nostalgia unei geografii originare, pe care poezia le transfigurează în mit personal. Titlul evocă mai întâi credința poetului în realitatea unui continent legendar, a cărui existență, încă neverificată, rămâne totuși atestată, ca ipoteză fascinantă, în dialogurile platonice. În subtext, se conturează imaginea unui înotător care străbate adâncurile, căci despre Atlantida se spune că s-ar fi prăbușit în mare în urma unui cataclism natural. Pentru Alexandru Drăghici, Atlantida, desprinsă din mitologia Antichității, se convertește într-un echivalent simbolic al satului originar și al copilăriei paradisiace, devenind spațiul unei nostalgii fondatoare și al unei memorii transfigurate prin poezie.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Dacă trecerea de la libera viață de copil la îngustarea băncii de școală primară era o cumplită schimbare de orizont, un nor gros, tăind vederea fundului albastru al zărilor neprihănite, o și mai mare prefacere trebuia să intervie în momentul cînd am pășit pragul liceului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Tot ce scriu a fost cândva viață adevărată. Și totuși, când mă gândesc la fiecare clipă care a trecut în parte și caut s-o revăd, s-o reconstitui, adică să-i regăsesc anumita ei lumină și anumita ei tristeță sau bucurie, impresia care renaște este înainte de toate aceea a efemerității vieții care se scurge, și apoi aceea a lipsei totale de importanță cu care se integrează aceste clipe în ceea ce numim, cu un singur cuvânt, existența unui om. S-ar zice că amintirile, în memorie, se decolorează exact ca și acelea pe care le păstrăm în sertare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com

1887 – S-a născut arhitectul francez de origine elvețiană, Charles-Édouard Jeanneret-Gris, cunoscut sub pseudonimul Le Corbusier (d. 1965).
1889 – În zona Montmartre din Paris, în arondismentul 18, s-a deschis clubul de divertisment Moulin Rouge, care va deveni cel mai faimos teatru varieté din lume.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com

La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Ambasada Republicii Cuba, în parteneriat cu muzeul a organizat Expoziția „Cubanía/Cubanitatea”. Aceasta le oferă vizitatorilor posibilitatea de a lua cunoștință de aspecte ale peisajului, economiei și culturii cubaneze prin intermediul unui număr impresionant de fotografii realizate de fotoreporterul cubanez, Julio Larramendi. Acesta este o personalitate marcantă a culturii cubaneze: fotograf, profesor universitar de fotografie și foto-jurnalism, cercetător, doctor în științe, director al Editurii Polymita, fondator și primul președinte ale Catedrei de Fotografie din America Latină. Este autorul a numeroase cărți și expoziții. Lucrările sale au fost răsplătite cu numeroase premii.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
5 octombrie, data consacrată drept Ziua Mondială a Educației, este un prilej de reflecție asupra misiunii esențiale a educației în societatea contemporană. Instituită în 1994 de UNESCO, această zi subliniază rolul profesorilor și al sistemelor educaționale în formarea cetățenilor și în modelarea viitorului.
Într-o epocă a transformărilor accelerate – tehnologice, climatice, geopolitice –, educația rămâne liantul fundamental care asigură coeziunea comunităților. Declarația Universală a Drepturilor Omului afirmă încă din 1948 că „orice persoană are dreptul la educație”, iar Ziua Mondială a Educației readuce anual în atenție acest principiu.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com

1795 – Insurecție regalistă la Paris: Generalii Napoleon Bonaparte și Joachim Murat au deschis focul asupra insurgenților.
1830 – A murit cărturarul și memorialistul Dinicu Golescu (n. 1777).
1897 – A apărut, la București, din inițiativa lui Spiru Haret, primul număr al Revistei „Albina”.
1902 – S-a născut poetul, prozatorul și ziaristul Zaharia Stancu (d. 1974).
Continuă să citești