https://blog.revistaderecenzii.com
Am părăsit casa părintească
Şi Rusia cu iarbă albăstrie,
Trei stele, în plop, lîngă lac,
Tristeţea mamei o păstrează vie.
Luna ca o broască de aur
Se risipeşte pe faţa apei.
Ca floarea de măr, părul cărunt,
S-a revărsat în barba tatei.
https://blog.revistaderecenzii.com
42 î.Hr. – Prima bătălie de la Filipi. Triumvirii Octavian și Marc Aureliu s-au confruntat cu asasinii lui Cezar, Brutus și Cassius, fără ca vreuna din părți să obțină victoria.
382 – Împăratul roman Teodosiu I a încheiat o alianță cu goții împinși de huni peste Dunăre.
1895 – S-a născut poetul rus Serghei Esenin (d. 1925).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* În perioada 3 – 5 octombrie, de la ora 14:00, respectiv ora 11:00 (în zilele de 4 și 5 oct.), la Sala de Marmură, Casa Presei Libere, are loc RADAR. Light Borders, cel mai mare festival de artă digitală din Europa de Sud-Est ce aduce, în premieră, artiști și studiouri din peste 11 țări, într-o expoziție unică ce reunește instalații de lumină, show-uri cu lasere, proiecții interactive și holograme. Studiouri și artiști prezenți la cele mai cunoscute festivaluri de new media din lume transformă, timp de trei zile, Sala de Marmură de la Casa Presei Libere într-un univers al tehnologiei și al artei. Tema ediției 2025 este Light Border. Printre partenerii media: Radio România Cultural. Din program:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Sabina Brătianu- Cantacuzino. Cronica familiei
Sabina Brătianu-Cantacuzino (1863-1944), fiica cea mare a lui Ion. C. Brătianu și a Piei, avându-i ca frați pe celebrii Ionel, Dinu, Vintilă (continuatori ai muncii politice a tatălui lor de consolidare a României moderne) și ca surori pe Florica, Tatiana, Pia, a fost cunoscută în epocă în calitate de poetă, prozatoare (membră a Societății Scriitorilor Români) dar și ca neobosită activistă culturală și socială.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Amurg de toamnă pustiu, de humă,
Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt-
Departe plopii s-apleacă la pământ
În larg balans lenevos, de gumă.
https://blog.revistaderecenzii.com
Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.
O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse şi părăluţe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri şi tremura după ban.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ținea în mână mai tot timpul prăfuitorul cu care ștergea obiectele, un bețișor lung, negru și flexibil, în vârf cu un mănunchi de pene multicolore. Un obiect desigur ieftin și mediocru cumpărat la vreun bâlci, dar care complecta cu o notă de eleganță costumul desuet al lui Aizic Wolf. Și într-adevăr când anticarul, prezentând vreun obiect unui client, agita repede și nervos prăfuitorul, trecând cu pași mici când de-o parte, când de alta a geamului pentru a pune mai bine în valoare obiectul, părea într-adevăr că execută o mică figură de menuet asemănătoare în totul aceleia care se poate vedea pe vreun tablou de muzeu, unde însă executantul are în locul ghetelor cu gumilastic pantofiori supli de mătase, iar în locul prăfuitorului un bețișor cu panglicuțe.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Moștenitorii lui Ștefan risipiră una cîte una scumpele pietre din coroana pe care o adunase vrednicia vitează și înțeleaptă a părintelui, bunicului și străbunului lor, și prin vina lor Moldova se prăbuși răpede de pe sigura culme de glorie unde o înnălțase acest domn al vremurilor sale. Nedestoinici din fire unii dintre dînșii, aceiași sau alții roși de păcate, ei uitară trecutul și primejduiră viitorul. Dintre dînșii toți, nici-unul nu s’a arătat vrednic de a fi pus alături în recunoștința noastră cu vechiul biruitor cuminte, cuceritor și întemeietor, meșter de biruințe, de așezăminte și de biserici. Cei mici se zgribuliră în cîte un colț din purpura uriașului Voevod, ai căruia strănepoți fură pănă la o vreme sau cutezară a se zice pănă ceva mai tîrziu, cînd se îngropă pe ascuns, ca un trup sîngerat de mînile tîlharilor, amintirea drepturilor din timpurile bune.
Continuă să citești
