https://blog.revistaderecenzii.com

Așadar, aflați copiii mei, că pe când bietul Geppetto era dus fără nici o vină la închisoare, ștrengarul de Pinocchio, scăpat din ghearele gardistului, a rupt-o la fugă peste câmp ca să se întoarcă mai repede acasă; și în iuțeala fugii, sărea peste movile, peste garduri,peste gropi pline cu apă, întocmai ca o căprioară ori ca un iepure urmărit de vânători.
Ajuns în fața casei, găsi ușa întredeschisă. O împinse, intră, trase zăvorul, și se trânti pe jos, scoțând un lung suspin de mulțumire.
Dar mulțumirea lui nu ținu mult, deoarece auzi în odaie pe unul care făcea:

https://blog.revistaderecenzii.com

Cînd fruntea-n zbucium roşu-a copilului cu-ardoare
Imploră roiuri albe de vise vagi, tîrzii
La patul lui vin două surori fermecătoare,
Cu degete plăpînde şi unghii argintii.

Şi pun copilu-n faţa ferestrei larg deschise:
Văzduhu-albastru scaldă un vălmaşag de flori
Prin păru-I greu, în care cad stropi de rouă, li se
Preumblă mîini suave, dînd gingaşi, crunţi fiori.

https://blog.revistaderecenzii.com

din Kitai

– după Rihaku, secolul 8 al erei noastre –

Corabia asta-i din lemn de şato, şi copastiile
din lemn de magnolie,
Muzicanţi cu flaute-n giuvaiericale
şi cu cimpoaie de aur
O umplu rânduri-rânduri, dintr-o parte-n alta
şi vinul nostru
Ajunge prisoselnic pentru-o mie de cupe.
Ducem cu noi cântăreţe, ne duce şuvoiul apei la vale,
Totuşi Sihastrul are nevoie
Drept cal de-un cocostârc galben şi toţi vâslaşii noştri
Ar lua-o pe urma pescăruşilor albi sau i-ar călări.
Cu soarele şi luna de pe el atârnă
Poemul în proză al lui Kuţu.

https://blog.revistaderecenzii.com

Casa lui Geppetto se compunea dintr-o odăiță în pământ, luminată cu o ferăstruică de sub scară. Mobila era nu se poate mai sărăcăcioasă: un scaun stricat, un pat ca vai de el și o măsuță hodorogită. În peretele din fund se afla o sobă, în care ardea focul dar focul era numai zugrăvit, și lângă foc era zugrăvită o tingire care dădea în clocote și scotea niște aburi de-ai fi zis că sunt aburi adevărați.
Abia ajuns acasă, Geppetto luă repede uneltele și începu să-și facă păpușa mult dorită.

https://blog.revistaderecenzii.com

Ca un scul de mătase desfăcut, pornit dintr-un perete
Ea umblă de-a lungul gardului unei cărări
În Kensângton Gardenus,
Și moare pas cu pas
De-un fel de anemie emoțională.

Și jur împrejur e-o gloată
De copii murdari, zdraveni, cu șapte vieți în ei
ai celor săraci
Ei or să moștenească pământul.

https://blog.revistaderecenzii.com

Un simplu copil, dragă frate Jim,
Ce ușor respiră,
Și-și simte viața-n orice braț,
Ce să știe de moarte?

Am întâlnit o copilă colibașă
Avea opt ani, spunea;
Avea păr gros cu multe bucle
Ce-o-nconjurau pe chip.