https://blog.revistaderecenzii.com
1357 – Împăratul Carol al IV-lea a pus piatra de temelie a Podului Carol din Praga.
1441 – A murit pictorul flamand Jan van Eyck (n. 1390).
1600 – Mihai Viteazul a întemeiat Mitropolia românească din Transilvania.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional Vară Magică, cu tema „Maeştri şi Capodopere”, are loc în perioada 2 iulie – 13 august, la Ateneul Român din Capitală. Festivalul propune, în fiecare seară de miercuri, dar şi o zi de joi, cu începere de la ora 19:30, opt concerte care aduc în prim-plan lucrări ale marilor compozitori Beethoven, Mozart, Bach, Ceaikovski, Paganini şi Vivaldi, interpretate de artişti de renume. Din program:
https://blog.revistaderecenzii.com
*Recenzie apărută în revista „Viața Românească”, Nr. 7 – 8/ 2025
Opera lirică a lui Carmen Firan poate fi plasată în postmodernism, cu influențe din neoexpresionism. Scriitura ei este marcată de fragmentarism și colaj ‒ tipic postmodernismului, de teme ale alienării, exilului și identității, de imaginar urban și globalizat, cu intertextualitate și referințe culturale variate. Trăind între România și Statele Unite, Carmen Firan aduce o voce cosmopolită, care îmbină lirismul interior cu un simț acut al realității actuale. În acest sens, ea continuă direcțiile postmoderne românești, precum cele inițiate de Mircea Cărtărescu sau Mariana Marin, dar le adaptează unei lumi globalizate și marcate de migrație și pluralitate identitară.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ca un mănunchi de mătăsuri fluturând proiectate pe un zid,
Trece pe lângă grilajele unei alei din Kensington Gardens;
Ea nu este decât o anemie emoţională topindu-se încet
în agonia dinaintea sfârşitului.
Iar în jur sunt hoardele de plozi
Aprigi, murdari, fără de moarte ai sărăntocilor.
Ei vor moşteni pământul.
https://blog.revistaderecenzii.com
În clipa aceea cineva bătu la ușă.
— Intră, îngână tâmplarul, fără să aibă putere să se scoale de jos.
Și iată că intră în prăvălie un unchiaș plăcut la înfățișare, pe care îl chema Geppetto dar copiii din sat, când își puneau în gând să-l necăjească, îi ziceau „Mămăliguță”, din pricina perucii lui galbene, care semăna foarte mult cu mămăliga.
Geppetto era tare țâfnos. Vai și amar dacă îi zicea cineva „Mămăliguță”! Se înfuria ca un taur și nu era chip s-o scoți la cale cu el.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
-De ce William, pe-o piatră cenușie
Șezi timp de jumătate de zi,
De ce William, stai astfel singur
Și-ți gonești timpul în vis?
Unde-ți sunt cărțile? luminii lăsate
Ființelor altfel destitute și oarbe!
Sus! Sus! și bea spiritul suflat
De morți celor ca ei.
https://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
1392 – Prima menționare a prezenței monedelor emise de Țara Românească în cartierul Pera din Constantinopol.
1497 – Vasco da Gama a început prima călătorie pe mare din Europa spre India, înconjurând Africa și deschizând astfel linia de navigație dintre Europa și Asia.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Începând cu ora 18:00, la sediul MNLR din Str. Nicolae Crețulescu 8, va avea loc Stagiunea de concert „ Muzicienii Filarmonicii George Enescu se prezinta”. Recitalul se intitulează „Passione” și celebrează cei 2500 de ani de la fondarea orașului Napoli. Repertoriul aduce în atenția publicului cele mai iubite canzonete din creația compozitorilor italieni napoletani. Interpretează: Simona – Nicoletta Jidveanu – soprană, Cristina Lascu – actriță și Ieronim Buga – pian. Coordonator stagiune: Dr. Simona-Nicoletta Jidveanu, soprană, solistă la Filarmonica „George Enescu”
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
— A fost odată…
— Un împărat! se vor grăbi să mă întrerupă micuții mei cititori.
Nu, dragii mei copii, v-ați înșelat. A fost odată o bucată de lemn.
Nu era un lemn de mare preț, ci un lemn ca toate lemnele, din cele pe care iarna le punem în sobă, ca să facem focul și să încălzim odăile.
Nu știu cum s-a făcut, dar într-o bună zi, bucata asta de lemn s-a pomenit în prăvălia unui tâmplar bătrân, pe care-l chema meșterul Anton, dar pe care lumea îl poreclise meșterul Cireașă, din pricină că avea nasul roșu și lustruit, ca o cireașă coaptă.
De-abia dădu cu ochii de bucata de lemn, și meșterului Cireașă începu să-i salte inima de bucurie și frecându-și mâinile mulțumit, bolborosi cu vocea pe jumătate: