https://blog.revistaderecenzii.com/
A fost odată un croitor şi un giuvaergiu şi au pornit ei împreună la drum, că aveau amândoi cam aceeaşi ţintă.
Darul piticilor. Poveste de Frații Grimm
Răspunde
Informații culturale
https://blog.revistaderecenzii.com/
Opera de Stat din Viena, Arena din Verona, Opera din Roma sau Teatrul Scala din Milano vor lua parte la turneul Regal Vienez 2023, care se derulează în perioada 5 – 29 decembrie şi se va opri în 25 de oraşe din România. Orchestra Operei Vox şi Orchestra Teatro D’Opera Italiana vor fi din nou reunite sub bagheta dirijorului şi solistului violonist Bogdan Costache, pentru un program muzical select
Continuă să citeștiLa aniversară. Proză de Mihai Eminescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Narațiune originală
Ea se numea Cleopatra, iar el Gajus Iulius Caesar Octavian August. Adică ea citise un roman ș-ar fi voit să fie de douăzeci și șase de ani și nu era decât de paisprezece; el, istoria romanilor și voia să fie de patruzeci de ani. Era numai de optsprezece și umbla la școală. Cu toate acestea astăzi, în ziua sf-tului Ermil, el uitase pe Octavian August și aștepta felicitări de ziua lui. Tata i-a dat un ceasornic frumos, mama — o besectea de toaletă, sora — o pereche de papuci. Elis -nimic. Elis, adică Cleopatra, vară-sa. El se retrăsese în odaia lui, unde clasicii erau așezați pe-un scrin în religioasă regulă și neviolabilitate și se primbla cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic. Avea ochi albaștri, ceea ce vrea să zică mult, și era frumos băiet. Acum stătu cu mirare înaintea oglinzii, se uita cu mirare în ochii lui proprii și părea că-i întreba ceva. „Tolla mi-a făcut-o”. Era o vreme în care, în urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egiptului se numea Tolla. El se numea pe atunci Bertrand… tempi passati!
Continuă să citeștiVisul unei nopți de vară de William Shakespeare
Cântecul fluviului – Ezra Pound
https://blog.revistaderecenzii.com/
din Kitai
– după Rihaku, secolul 8 al erei noastre –
Corabia asta-i din lemn de şato, şi copastiile
din lemn de magnolie,
Muzicanţi cu flaute-n giuvaiericale
şi cu cimpoaie de aur
O umplu rânduri-rânduri, dintr-o parte-n alta
şi vinul nostru
Ajunge prisoselnic pentru-o mie de cupe.
Ducem cu noi cântăreţe, ne duce şuvoiul apei la vale,
Totuşi Sihastrul are nevoie
Drept cal de-un cocostârc galben şi toţi vâslaşii noştri
Ar lua-o pe urma pescăruşilor albi sau i-ar călări.
Cu soarele şi luna de pe el atârnă
Poemul în proză al lui Kuţu.
A răsărit senina lună – Heinrich Heine
https://blog.revistaderecenzii.com/
A răsărit senina lună
Și strălucește peste mare;
Eu stau cu draga mea-mpreună
Și-o strâng la sân cu dezmierdare.
Calendarul zilei
https://blog.revistaderecenzii.com/
1606 – La Londra, s-a jucat pentru prima oară tragedia „Regele Lear” scrisă de William Shakespeare.
Continuă să citeștiColinde, colinde! de Mihai Eminescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheața se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ș-a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/
Magia Crăciunului în programele TVR 1. Articol de Mihaela Berinde
https://blog.revistaderecenzii.com/
Colindăm, cântâm şi jucăm, ne lăsăm cuprinşi de atmosfera de sărbătoare, intrăm în lumea copilăriei și ne aşezăm la masa de Crăciun. Magia sărbătorilor de iarnă ne învăluie pe toţi, iar TVR 1 aduce spiritul Crăciunului în casele noastre, prin emisiuni şi ediţii speciale ale programelor sale, concerte şi spectacole de Crăciun în premieră, programe umoristice, dar şi pentru copii, filme cu tematică de Crăciun. Iată câteva dintre programele TVR 1 din perioada 22-26 decembrie (ordonate cronologic).
Continuă să citeștiCătre M… – Adam Mickiewicz
https://blog.revistaderecenzii.com/
De-mi spui: «Să-mi pieri din faţă!… » eu te ascult îndată,
«Din inimă să-mi pieri!…» te-ascult, dacă-mi vei spune:
«Să pieri din gândul meu!… » Aceasta niciodată!
Memoria, nici eu, nici tu, n-o vom supune.
Cu cât mai lungă-i umbra când de departe vine,
Şi tot mai larg e cerul îndoliat ce-l lasă.
La fel, cu cât făptura mi-o-ndepărtez de tine
Ea-ţi prinde amintirea-ntr-o pânză şi mai deasă.