Tania Jilavu: Impresii de lectură

https://blog.revistaderecenzii.com/

Orgolii rănite este ultima apariție editorială a doamnei Mariana Udriștoiu. Citisem în timpul pandemiei una din cărțile sale, însă întâlnirea fortuită cu autoarea mi-a întregit oarecum imaginea personajului ce mă intrigase la prima lectură. Să mă explic, din dorința de a fi sinceră față de mine și față de distinsa autoare. Prea multele epitete folosite în descrierile ținutelor vestimentare, precum și hiperbolizarea unor gesturi banale aduse la rang de artă, mă obosiseră oarecum. Gândeam că un bărbat nu ar fi capabil deloc de astfel de observații și detalii minuțioase ce au importanță doar în mintea femeii obsedată de frumos și „trențe”. Încercam să fiu în pielea femeii, autoarei, să înțeleg esența, originea acestei laturi legate de perfecțiune, frumusețe și cochetărie oarecum desuetă. E greu și uneori imposibil să fii în pielea cuiva, mai ales când nu ai avut conștiința frumuseții fizice vreodată, nu ai fost nici blondă, nici cu aspect de porțelan, nici n-ai avut vreodată priviri de smarald, ci de… cărbune. Însă, numai cine nu vrea nu se poate apropia cu sufletul de un semen, în ciuda diferențelor. Te pui în pielea celuilalt și abia atunci înțelegi, prin iubire, faptul că frumusețea e un dar, la fel cum poate fi o povară greu de purtat, precum un stindard, până la moarte. Orgolii rănite, o poveste tip nuvelă cu personaje puține, accentul fiind pus pe cei doi protagoniști, Ionică și Mariana/autoarea.  O literatură proprie, autobiografică, cu detalii semnificative ce țin de tinerețe și iubire, cu fapte veridice. Un selfie sentimental, o autoanaliză a labirintului de gânduri obsesive, tip spovedanie. Un conglomerat de pietre rare într-un caleidoscop.  

Continuă să citești

Atena – Nichita Stănescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ea nu avea trup,
ceea ce-i ţinea loc de trup
era asemenea unui corn de melc.
Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa,
de îndată trupul i s-ar fi retras în sine,
or s-ar fi ascuns, ca un luptător încolţit de săgeţi,
sub propria lui tâmplă, ca un scut de os înflorit
cu ghirlandele pletelor.
N-ar fi putut să calce decât pe nori,
de aceea, ea nu se arăta niciodată pe timp senin.
O singură dată şi-a pierdut urmele,
dar şi atunci, ele au căzut atât de adânc
încât au devenit zid de cetate.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/nichita-stanescu-atena-poezie-id-20956/

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Festivalul de film studenţesc „Cinemaiubit” desfășurat între 12 și 16 decembrie, la sala Cinema a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L.Caragiale” Bucureşti și ajuns la cea de-a 27 ediţie, se va derula în format hibrid, în sala Cinema şi online, pe cinepub.ro, proiecţiile desfăşurându-se simultan. Festivalul este organizat de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti şi Fundaţia Cinemaiubit, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Uniunii Cineaştilor din România şi al Asociaţiei Dacin Sara. Programul ultimei zile:

Continuă să citești

Literatura la Craiova, emisiune săptămânală, moderată de către Dan Ionescu, ediția a XI-a, sezonul de toamnă (14.XII.2023)

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sursa: YouTube

Literatura la Craiova, emisiune săptămânală, moderată de către Dan Ionescu, ediția a XI-a, sezonul de toamnă (14.XII.2023).

Producător: Simona Ștefania Mușuroi.

Invitați: Geo Constantinescu și Ion Militaru.

Temele abordate:

Continuă să citești

Cântec – T.S. Eliot

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dacă spațiul și timpul, așa cum spun înțelepții,
Sunt lucruri care nu pot fi,
Musca care trăiește o singură zi
A trăit atâta timp cât înțelepții și drepții.
Dar să trăim totuși cât ne e cu putință,
Cât iubirea și viața sunt încă un dar,
Căci timpul este timp și este fugar,
Deși înțelepții nu găsesc așa de cuviință.

Continuă să citești

Memoriile lui Alexandru Vaida Voievod. Articol de Geo Constantinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Memoriile lui Alexandru Vaida Voievod, unul din corifeii Marii
Uniri ai Transilvaniei cu Patria Mamă, de la 1918 și, la fel, unul dintre marii politicieni ai construirii și consolidării României Mari în
perioada interbelică, au fost scrise târziu, între anii 1945-1950, când
țara a fost ocupată de tancurile rusești, iar autorul era stigmatizat de
noul regim și gratulat cu domiciliu forțat în Sibiu.

Continuă să citești