https://blog.revistaderecenzii.com
Ode, III, 11
O, Mercur, a cărui poveți deprins-au
Amphion, urnind după cântecu-i pietre,
Și tu liră, care-n cald avânt din șapte
Coarde suna-vei
Templelor, ospețelor mari amică
Nu c-altădată, fără de grai o, spune-mi
Cântul, cărui nenduplecata Lyde-i
Plece urechea.
https://blog.revistaderecenzii.com
S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,
S-au dus zilele Babei și nopțile vegherii[1].
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.
Lumina e mai caldă și-n inimă pătrunde;
Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde.
Pâraiele umflate curg iute șopotind,
Și mugurii pe creangă se văd îmbobocind.
O, Doamne! iată-un flutur ce prin văzduh se perde!
În câmpul veșted iată un fir de iarbă verde
Pe care-ncet se urcă un galbin gândăcel,
Și sub a lui povară îl pleacă-ncetinel.
https://blog.revistaderecenzii.com
În mentalitatea tradițională, 2 ianuarie nu este o zi oarecare, ci un moment de stabilizare a Anului Nou. După zgomotul ritual și exuberanța nopții dintre ani și a zilei de 1 ianuarie, această zi marchează intrarea treptată în ritmul firesc al timpului, fără a rupe însă legătura cu sacralitatea începutului.
https://blog.revistaderecenzii.com
1529 – Radu de la Afumați, domn al Țării Românești (1522–1529), a fost ucis împreună cu fiul său, Vlad, la Râmnicu Vâlcea.
1784 – La Sibiu, a apărut Siebenbürger Zeitung, primul ziar de pe teritoriul actual al României.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Se poate considera de exemplu ca scoarță a volumului (alias doașcă) scilicet pentru cine nu vrea s-o citească sau ca așa-numit Avant-propos, esprimându-mă franțuzește, ba chiar de capitolul prim al scrierei – daca vom băga bine de seamă. Și să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decât titlul unei cărți, partea cea mai interesantă a cărții – adică care l-a interesat – e însuși titlul. Pentru cine nu citește decât prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el l-a citit.
Am vrut să rectific titlul de pe doașcă. Cum? Această operă bună sau rea, nu e tradusă din chinezește, după cum subsemnatul sau mai bine nesubsemnatul a avut onoarea d-a spune în șirul al doilea al acestei făcătoare de epocă scrieri, ci aceea a fost numai o strategemă prin care umilitul de mine am vrut să fac ca să mi se citească cel puțin precuvântarea acestei novele originale.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
S-a oprit tramvaiul în piață
Lume multă și pestriță
Și prin iures se împinge
Și o frumoasă cuconiță.
Cum avea rochițta strîmță
Și cu nasturi mulți pe spate
Vrea să urce, dar din cauze
Rochiei strînse-n trup, nu poate.
https://blog.revistaderecenzii.com
În mentalitatea tradițională românească, Anul Nou nu este doar o schimbare de dată în calendar, ci un moment de răscruce cosmică, o clipă de suspendare a timpului, în care vechiul se stinge, iar noul se naște sub semnul urării, al zgomotului ritual și al gestului simbolic. Ziua de 1 ianuarie este inseparabil legată de noaptea dintre ani, iar obiceiurile ei prelungesc și pecetluiesc ritualurile începute în ajun.
Pentru lumea satului tradițional, anul este o entitate vie, cu naștere, maturitate și moarte. Anul vechi trebuie „gonit”, iar anul nou trebuie întâmpinat, îmblânzit și binecuvântat, pentru a aduce rod bun, sănătate și belșug. De aceea, obiceiurile nu sunt simple forme de divertisment, ci acte rituale cu valoare magică și protectoare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
404 – La Roma, a avut loc ultima competiție cunoscută de gladiatori.
630 – Profetul Mahomed și armata sa au plecat către orașul Mecca, pe care îl vor captura fără vărsare de sânge.
990 – Rusia Kieveană a adoptat calendarul iulian.
1432 – A murit Alexandru cel Bun, domn al Moldovei.
1449 – S-a născut Lorenzo de Medici (Magnificul), conducător al Republicii Florentine în timpul Renaşterii italiene (d. 1492).
1502 – Amerigo Vespucci a debarcat în zona cunoscută astăzi ca Rio de Janeiro.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Hai mărgele! Ia mărgele!
Cerul meu e plin de ele.
Giuvaere, cruci, podoabe,
Câte trei și patru boabe,
Cu scântei mai tari, mai slabe.
Vând și un mărgăritar,
Cinci ocale la cântar.
Dar păcat de greutate,
Că scade la jumătate
Și pierde câte-o câtime
De crâmpei din îngustime.
Vineri seara, la lucarne,
O să-l am cu două coarne.
Dar aduce și noroc,
Că se face iar la loc …
Toată noaptea tiu deschis:
Vând pe dragoste și vis
Și numai pe datorie.
Plată de Sfânta Marie,
Ori la un soroc, știu eu?
Când o vrea și Dumnezeu.
Ia numai un pumn și du-te;
Într-o palmă ții opt sute.
Dacă merge bine treaba
Dau și Carul mic degeaba.
Când lumina se aciuă,
În oblon se face ziuă.
Încui ușa pe la clanță
Și strâng bolta-n tărăboanță
Și o car tiptil acasă:
Zorile să nu mă vază,
Vântul să nu mă miroasă.
Azi, mi-a mai rămas o stea.
Fetelor, care o ia?
