La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită.
Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului.
În această vară se împlinesc patru ani de când nu am mai fost la mare şi îmi este tare dor de ea. Nu mă încântă deloc statul la soare sau mersul pe nisipul încins, nu duc dorul aglomeraţiei estivale sau a diverselor distracţii nocturne.
Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.
Și, ca băiat străin ce se găsea, nemernicind el de colo până colo pe la ușile oamenilor, de unde până unde s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos.
Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor.
Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor. Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Zbor sub mâna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet.
Sau ca lira sfărâmată, Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mâna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge a pustiu.
Ești tu nota rătăcită Din cântarea sferelor, Ce eternă, nefinită Îngerii o cântă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin. încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor.(Familia, IV, 29, 18/30 august 1868)
*Plovdiv, Bulgaria: Nouă tineri artişti din Plovdiv şi nouă din Timişoara îşi vor expune lucrările la Plovdiv în cadrul unei expoziţii intitulate „Mitologie urbană”. Artiştii au fost selectaţi în cadrul programului de rezidenţă în curs de desfăşurare al Art Today, RE:CONNECT, care a început în noiembrie 2022. Participanţii bulgari au vizitat anul trecut Timişoara timp de şapte zile pentru a cunoaşte lumea culturală din oraş şi a stabili contacte cu ceilalţi artişti din cadrul proiectului. În ultimele luni, ei au păstrat legătura online pentru a pregăti expoziţia.
Mâinile mele sunt îndrăgostite, vai, gura mea iubeşte, şi iată, m-am trezit că lucrurile sunt atât de aproape de mine, încât abia pot merge printre ele fără să mă rănesc.
Bătrânul pădurar visează parcă, Îndrăgostit de codri ca de-o arcă, Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea El a durat-o, rânduind în ea Galop de cerbi, bârlog de urşi şi unduirea Izvoarelor, să aibă fiarele ce bea.
Există la noi o carte foarte prețioasă și de o mare însemnătate, un adevărat tezaur de spiritul și de înțelepciunea poporului român; și însă acea carte, necunoscută de acei care ar trebui să o cunoască, zace lepădată în fundul librăriilor!
Așa am fost eu: să scriu tot ce-mi trece prin minte și să nu spui nimic oamenilor.
Oamenii sunt teribili. Privire grea și vorbă cu atâtea înțelesuri… Nu pumnul, ci ochii omului mă sperie; prin ei, ca prin niște lunete, văd ce se petrece în adâncimea unei tăceri viclene.
Da, sunt nesuferite aceste supape de lumină. Mi-e cu neputință să privesc în ele fără să mă cutremur.