https://blog.revistaderecenzii.com
193 – Septimius Severus a fost proclamat împărat roman de către armată.
1241 – Bătălia de la Liegnitz: Mongolii au învins armata coaliției germano-polono-cehe, însă nu au avansat mai departe în Europa.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Joia Mare, din Săptămâna Patimilor, este una dintre cele mai încărcate zile din calendarul creștin ortodox, precedând Paștele. Ea amintește de evenimente fundamentale din viața lui Iisus Hristos: Cina cea de Taină, spălarea picioarelor ucenicilor și începutul Patimilor.
💡 Se spune că ouăle vopsite în Joia Mare nu se strică ușor și au puteri protectoare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Expoziția colectivă de artă „Paradisul”, curatoriată de Maria Constantinescu, este deschisă publicului la Sala Acvariu din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, oferind o incursiune vizuală în universurile artistice a peste 30 de creatori contemporani români, printre care Silviu Oravitzan și Maria Cioată, într-un dialog despre ideal și armonie ce continuă tematica începută în anul anterior, accesul vizitatorilor fiind permis de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00, pentru a descoperi aceste viziuni eclectice înainte de itinerarea internațională a proiectului programată pentru 2027 în Italia
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
*Cronică publicată în revista „Scrisul românesc”, Nr. 3/2026, pp 10, 11
Volumul Eminescu – ziarist politic (Editura Hoffman, Caracal, 2022), semnat de Cassian Maria Spiridon, se constituie într-o exegeză necesară, fundamentată pe observația că dimensiunea politică deține o pondere covârșitoare în corpusul publicistic eminescian. În viziunea autorului, paginile dedicate fenomenului politic eclipsează, prin amploare și densitate, abordările vizând cultura, religia sau instituția învățământului. Motivația acestui demers critic rezidă în analogia frapantă dintre efervescența epocii poetului și tribulațiile prezentului. Perioada activității lui Eminescu este definită ca o etapă de transformări structurale, marcată de efortul de modernizare a tânărului stat de la gurile Dunării, de obținerea Independenței și de instaurarea demnității regale. Totodată, autorul evidențiază patologia acelei democrații incipiente, încă lipsite de stabilitate: coliziunea ideologică (lupta acerbă și adesea lipsită de scrupule între facțiunile politice), precaritatea instituțională (fenomenul corupției generalizate și adoptarea mimetică a unor forme legislative apusene, în absența unei adaptări organice la specificul național) și instabilitatea sistemică (o epocă „neajezată” care, prin similitudini frapante, oglindește neliniștile și carențele realității noastre imediate).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
402 – Bătălia de la Pollentia: Romanii conduși de generalul Stilicon i-au forțat pe vizigoți să se retragă și au capturat familia regelui Alaric.
1199 – Regele Richard I (Inimă de Leu) al Angliei a murit din cauza unei infecții dobândite în urma îndepărtării unei săgeți din umărul său.
1490 – A murit Matia Corvin, rege al Ungariei, fiul lui Ioan de Hunedoara (n. 1443).
1520 – Pictorul italian Rafael (Raffaello Sanzio) a murit chiar în ziua în care a împlinit 37 de ani (n. 1483).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
– Când zăcea în fășii în poala mamei, își întindea mâinile după soare vrând să smulgă strălucirea lui rotundă de pe ceriu. Și zarea nu i-a răspuns niciodată.
– Când a făcut întâii pașii, văzu pâine în mâinile unui copil. Și ș’a întins mâinile după pâne… Dar nu i-au dat-o.
– Când a’nceput să simtă chemarea florilor și adâncul rost al cântecului binefăcător, ș’a întins mâinile după o floare. …Dar spinii florii l-au respins și a simțit săgeata durerii dintâi în inimă, era durerea leului alungat din vizuini.
– Când îi crescu credința și dorul de luptă, își întinse mâinile după argintul răsplătirilor și după aurul biruinței. Și l-au alungat, l-au bătut, l-au chinuit.
– Omul care-și întindea mâinile și niciodată n[-]a cules decât lacrămi și blesteme, și niciodată n-a putut râde fericit.
– Și trist și obosit, bătrân și chinuit, ș-a întins mâinile plângând după soare… și soarele s’a desprins de pe ceriu, a căzut în brațele-i micșorat de cădere ca un măr, și omul care își întindea mâinile totdeauna înzadar… simți că i-se deschide noaptea, ca să se cufunde în ea, ținând strâns la sânu-i, soarele – măr.
https://blog.revistaderecenzii.com
Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,
Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,
Înveșmîntați în haine albe se clatină în fața lunii,
Stînd gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.
Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarăși vin la loc,
Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome,
Împrăștie în aer, danțul acesta ritmic de fantome,
Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de noroc.
Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea,
Și astfel umbrele căzute pe pajiște par mantii grele
Zvîrlite de dănțuitorii ce au rămas numa-n dantele,
În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.
https://blog.revistaderecenzii.com
Uite, primăvara reînvie și toți pomii au flori de hârtie.
Cerul e sumar ca un decor. Arăturile sunt pline de noroi.
Vino, vreau să ne plimbăm și noi. Poate crezi în declarații de amor.
Cântecul atât de monoton zârâit în sârme de telefon.
Salcia imobilă cu ciucuri înflorește.
Oile de bucurie stau cu capu-n jos.
Trenul trece, fumul cade gros
când pe ape frigul se cojește.
Frigul pentru fiecare an, alb ca dinții tăi – clape de pian.
