1492 – Capitularea Granadei, asediată din 1481, a marcat sfârșitul Reconquistei, lupta spaniolilor pentru eliberarea de sub ocupație arabă. Muhammad al XI-lea, comandantul ultimei fortărețe arabe din Spania, s-a predat regelui Ferdinand al II-lea și reginei Isabela.
1529 – Radu de la Afumați, domn al Țării Românești (1522–1529), a fost ucis împreună cu fiul său, Vlad, la Râmnicu Vâlcea.
1784 – La Sibiu, a apărut Siebenbürger Zeitung, primul ziar de pe teritoriul actual al României.
Se poate considera de exemplu ca scoarță a volumului (alias doașcă) scilicet pentru cine nu vrea s-o citească sau ca așa-numit Avant-propos, esprimându-mă franțuzește, ba chiar de capitolul prim al scrierei – daca vom băga bine de seamă. Și să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decât titlul unei cărți, partea cea mai interesantă a cărții – adică care l-a interesat – e însuși titlul. Pentru cine nu citește decât prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el l-a citit.
Am vrut să rectific titlul de pe doașcă. Cum? Această operă bună sau rea, nu e tradusă din chinezește, după cum subsemnatul sau mai bine nesubsemnatul a avut onoarea d-a spune în șirul al doilea al acestei făcătoare de epocă scrieri, ci aceea a fost numai o strategemă prin care umilitul de mine am vrut să fac ca să mi se citească cel puțin precuvântarea acestei novele originale.
În mentalitatea tradițională românească, Anul Nou nu este doar o schimbare de dată în calendar, ci un moment de răscruce cosmică, o clipă de suspendare a timpului, în care vechiul se stinge, iar noul se naște sub semnul urării, al zgomotului ritual și al gestului simbolic. Ziua de 1 ianuarie este inseparabil legată de noaptea dintre ani, iar obiceiurile ei prelungesc și pecetluiesc ritualurile începute în ajun.
1. Sensul simbolic al Anului Nou
Pentru lumea satului tradițional, anul este o entitate vie, cu naștere, maturitate și moarte. Anul vechi trebuie „gonit”, iar anul nou trebuie întâmpinat, îmblânzit și binecuvântat, pentru a aduce rod bun, sănătate și belșug. De aceea, obiceiurile nu sunt simple forme de divertisment, ci acte rituale cu valoare magică și protectoare.
Hai mărgele! Ia mărgele! Cerul meu e plin de ele. Giuvaere, cruci, podoabe, Câte trei și patru boabe, Cu scântei mai tari, mai slabe. Vând și un mărgăritar, Cinci ocale la cântar. Dar păcat de greutate, Că scade la jumătate Și pierde câte-o câtime De crâmpei din îngustime. Vineri seara, la lucarne, O să-l am cu două coarne. Dar aduce și noroc, Că se face iar la loc … Toată noaptea tiu deschis: Vând pe dragoste și vis Și numai pe datorie. Plată de Sfânta Marie, Ori la un soroc, știu eu? Când o vrea și Dumnezeu. Ia numai un pumn și du-te; Într-o palmă ții opt sute. Dacă merge bine treaba Dau și Carul mic degeaba. Când lumina se aciuă, În oblon se face ziuă. Încui ușa pe la clanță Și strâng bolta-n tărăboanță Și o car tiptil acasă: Zorile să nu mă vază, Vântul să nu mă miroasă. Azi, mi-a mai rămas o stea. Fetelor, care o ia?
Netăgăduit că sunt multe lucruri la priceperea cărora nu-l ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un subcomisar de poliție — deși aceștia sunt în genere oamenii cari pricep tot. Cel puțin când e vorba de espropriarea unei găinării , de insuflarea de respect în cetățeanul măcelari cu măsuri false, oameni mai îndemânatici decât cei doi de sus nu cunosc. Totuși ni se pare — se ‘nțelege că nu impunem nimănui părerea — că, afară de cumpene strîmbe și găinării în fața uliții, mai există oarecari lucruri , de-o însămnătate secundară într-adevăr, de ex. filozofia, poezia, artele , tot lucruri cari scapă perspicacității numiților domni, dar a căror existență nu se poate nega. Se vede că autorul vrea să ‘nceapă de la az buchi . Într-adevăr, lumea cum o vedem nu există decât în crierul nostru. Nimeni nu va tăgădui că este deosebire între gânsac și câne . Privirea cânelui e inteligentă , el pricepe din lumea această o porție mult mai bună decât gânsacul ; cu toate acestea amândouă aceste ființe au ochi și crieri. Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem; pentru gânsac, cum o vede el, pentru câne item , pentru membru de la primărie — pentru Kant item. Totuși câtă deosebire între ochii de porc a susînțelesului membru și privirea adâncă a înțeleptului de la Königsberg.
În imaginarul tradițional românesc, 31 decembrie nu este doar sfârșitul unui an calendaristic, ci un moment de trecere, când timpul vechi se stinge pentru a face loc unuia nou. Este o zi marcată de ritualuri de purificare, protecție și invocare a norocului, menite să asigure belșug, sănătate și echilibru în anul ce vine.