Patria vieții e numai prezentul de Mihai Eminescu

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com

Patria vieții e numai prezentul.
Clipa de față numa-n ea suntem,
Suntem în adevăr. ­ Iară trecutul
Și viitorul numai o gândire-s.
În van împingeți ce vi-i dinainte,
În van doriți acelea ce-or veni.
Întoarceți-vă-n voi și veți cunoaște
Că toate-n lume, toate-s în prezent.
Tot ce au fost și tot ce-a fi vreodată
Au fost, va fi numai pentru că e.
Nu știi că atingând pe-un singur om
I-atingi pe toți? Mulțimea e părere.
Spune la mii de inși aceeași vorbă
Și-n mii ea atunci va trezi
Icoană-aceeași și același simț.
Un semn că toți e-n unul, unu-n toți.

Continuă să citești →

Calendarul zilei

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com

1587 – Maria Stuart, regina scoțienilor, a fost executată pentru implicarea într-un complot împotriva verișoarei sale, regina Elisabeta I.

1725 – A murit țarul Petru cel Mare al Rusiei (n. 1672).

1828 – S-a născut scriitorul francez Jules Verne, creator al romanului științific de anticipație (d. 1905).

1834 – S-a născut chimistul rus Dmitri Ivanovici Mendeleev, creatorul „legii periodicității” și al sistemului periodic al elementelor (d. 1907).

Continuă să citești →

Pe drumuri de apă/Intrarea câinilor în Anglia este strict oprită de Jan Bart

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com

Ca un orb uriaș, dus de mână de-un copil, așa intrase pipăind vaporul nostru. remorcat pe-o noapte neagră, în port la Liverpool.

Dimineața umezeala pătrundea până la oase. Puntea de fier udă. Soarele invizibil, ieșit din mare, rămânea ascuns în pânza deasă de neguri fumegânde. Numai spre răsărit o pată de un roșu-pal se întindeà între cer și apă, pe fundul orizontului de plumb.

Continuă să citești →

Cezara de Mihai Eminescu

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com

Era-ntr-o dimineață de vară. Marea și-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră.

Din niște colți de stânci despre apus se ridica o mănăstire veche încunjurată cu muri, asemenea unei cetățui, și de după muri vedeai pe ici pe colea câte-un vârf verde de plop ori de castan. Acoperămintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericii, zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și fondau state, de procesii lungi de gâze roșii care se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult umblet, toate astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință.

Continuă să citești →

Drumuri padovane. — Profesorul Ramiro Ortiz de Nicolae Cartojan

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com

Călătorii îndrăgostiți de comorile artistice ale Italiei se opresc azi la Padova pentru a admira frescele lui Giotto din capela Scrovegni și măreția basilicei Sant Antonio, unde se păstrează mormântul Sfântului. Dar în evul mediu și încă multă vreme la începutul timpurilor moderne, Padova, cu Universitatea ei, a fost una din marile metropole ale culturii europene. Grija părintească pe care Republica Veneției a manifestat-o față de tineretul studios — căruia, pentru a-l feri de frământările politice ale Serenissimei, i-a construit un palat de Universitate în orășelul liniștit al Padovei pe vremea lui Ștefan-cel-Mare al nostru — precum și toleranța față de ideile înaintate ale profesorilor au atras acolo cele mai alese glorii ale culturii italiene. Acolo a răsunat glasul lui Galileo Galilei, acolo Pomponazzi — despre care Renan spunea că reprezintă „la pensie vivante de son siècle” — a pus bazele curentului de cugetare liberă. Acolo Valisnieri a deschis, într-o vreme când inchiziția dăinuia, într-un amfiteatru camuflat, primele lecții de disecție pe cadavre.

Continuă să citești →