https://blog.revistaderecenzii.com/
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă,
La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară
Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară.
https://blog.revistaderecenzii.com/
De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
https://blog.revistaderecenzii.com/
Câmp de orez cu o pasăre. Fotografia zilei
https://blog.revistaderecenzii.com/
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.
https://blog.revistaderecenzii.com/
COMUNICAT DE PRESĂ
Teatrul InDArt – spectacole din luna martie
Teatrul InDArt vă invită la teatru în fiecare vineri, sâmbătă și duminică! La sfârșitul fiecărei săptămâni, spectatorii sunt așteptați în sala de spectacol! (Cinema Europa – Calea Moșilor 127).
În luna martie publicul se poate bucura de piesele de teatru deja cunoscute și apreciate ale regizorului și directorului Teatrului InDArt, Bogdan Gagu: noul spectacol al Teatrului InDArt – ,,Cum poate fi asta iubire?”, „Eu cu cine mă mărit?”, „Lasă-mă să am grijă de tine”, „Viața secretă a cuplurilor”, „Domnișoarele din Avignon”, „Întâi, sărută-mă!” sau „Amanta de la prânz”.
Programul spectacolelor poate fi consultat pe site-ul teatrului, www.indart.ro
Achiziționarea biletelor se poate face online de pe site-urile partenere sau prin rezervare telefonică.
Pentru informații suplimentare, nu ezitați să ne contactați.
Contact
Bogdan Gagu
Directorul Teatrului InDArt, Regizor
0724 304 593
https://blog.revistaderecenzii.com/
Primăvară…
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraș, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri și păreri…
O lungă deșertare zvonește împrejur,
E clar și numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri…
Apar din nou țăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orișicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri?!…
Sursa: https://www.versuri.ro/versuri/george-bacovia-nervi-de-primavara-_ba17.html#
https://blog.revistaderecenzii.com/
*Cronică apărută în revista „Scrisul românesc”, Nr. 3 / 2022
Comparațiile la care Cristina Monțescu apelează cu predilecție, pentru a-și exprima stările sufletești, sunt din sfera mediului urban în care trăiește, semn al încântării de a fi avut ocazia experimentării altui spațiu lingvistic (limba franceză): „îmi tremura ploaia în pleoape / ca un scaun lovit de furtună / o statuie pe un soclu de fier / ruginită într-un parc al copilăriei”. Chiar titlul celui mai recent volum al ei, Pedalând pe cuvinte (vol. bilingv, româno-francez, apărut la editura Scrisul Românesc, Craiova, în colecția Orfeu), include o aluzie mecanică, anume acțiunea de a pedala, însă pe cuvinte și nu pe bicicletă, datorită încrederii pe care i-o inspiră universul livresc, ale cărui componente (cărțile, prelegerile, vocabulele etc.) sunt proprii dobândirii cunoașterii apolinice. Alianța dintre material și imaterial, echivalentă alternanței dintre realitate și aspirație, reprezintă principala trăsătură a volumului de față.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
*Cronică apărută în revista „Scrisul românesc”, Nr. 3 / 2022
Marcat de imaginea lui Vladimir Nabokov, mare scriitor, dar și lepidopter de prestigiu, Virgil Dumitrescu încearcă o reevaluare a lucrurilor, de la scara de vedere a unui fluture, după cum sugerează titlul celui mai recent volum al lui, Fluturele Nabokov (Editura Napoca Star, Cluj – Napoca, 2021).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi sosește, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ș-avea trei copii și era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ținea, că-mpușca câte-o păsăruică, o vindea ș-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră. Ș-au apucat oamenii din satul cela a zice că nu s-a putea să s-apropie nime de pădurea ceea. Ș-așa era părăsită, nime nu se ducea, că ziceau că la miezul nopții vin dracii.
Continuă să citești