Crabii-fantomă intră în arenă la „Microbist de România”!
Tudor Furdui arbitrează noi probe spectaculoase și inedite miercuri, 2 iunie, de la ora 22.00, la TVR 1, cu episodul 6 al reality-show-ului dedicat celor mai înfocați suporteri.
După ce au zburat, la propriu, prin adâncul oceanului, printre rechini, cei zece temerari au parte de o nouă experiență care le urcă adrenalina la cote maxime: întâlnirea cu… crabii-fantomă! Îi vom vedea în plină acțiune în această miercuri seară, când vom afla și cum se joacă sportul numit „bashi”. Noi motive ce ne vor ține în fața micilor ecrane și pe 2 iunie, de la ora 22.00, la TVR 1, când Tudor Furdui ne așteaptă la episodul 6 al reality-show-ului „Microbist de România”.
Ziua Copilului a început în a doua duminică a lunii iunie, în 1857, datorită reverendului Dr. Charles Leonard, pastor al Bisericii Universaliste a Răscumpărătorului din Chelsea, Massachusetts: Leonard a organizat un serviciu special dedicat și pentru copii. Leonard a numit această zi Ziua trandafirului, deși a fost mai târziu numită Duminică de flori și apoi Ziua Copilului.[1][2][3] Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului”.
1475: Prima mențiune documentară a orașului Craiova.
1949: S-a inaugurat Teatrul de Stat din Reșița cu piesa „Cumpăna”, de Lucia Demetrius.
1957: S-a înființat, la București, Muzeul Literaturii Române. A fost fondat de către criticul și istoricul literar Perpessicius, care a fost și primul director al instituției.
Aud cum cântă America, îi ascult feluritele cântări, Ale mecanicilor, fiecare cu glasu-i voios şi puternic, precum se cuvine, Pe dulgher îl aud cum mai cântă geluind şi cioplind, Pe zidar, când la lucru purcede şi când lucrul e gata, Barcagiul, când trage la vâsle şi, sus pe vapor, marinarul, Îl aud pe cizmarul ce cântă la banc, ghemuit, pălărierul cum cântă lucrând în picioare, glasul tăietorului de lemne, al flăcăului de la coarnele plugului, în zori de ziuă, la amiază când stă, sau la căderea serii, Cântecul dulce al mamei, al tinerei neveste robotind, cântecul fetei când ţese, ori spală la râu, Un cântec al fiecărui şi al fiecărei, pentru că este al său, cântări fără seamăn pe lume, Ziua, cu-ale zilei-iar seara un cântec robust, inimos, când băieţii Glasul melodios, bărbătesc, şi-l încearcă.