Alexandru Busuioceanu: Căință

Cum să ai căință perfectă într-un timp fără Spovadă – Lumea Catholica

https://blog.revistaderecenzii.com/

Totul Spiritul cere totul
Coboară iar lumină-a mea
Libertate scumpă Înger crud
Înţelepciune Chemare Dor
care-ai ştiut să-aprinzi
în trandafirişul zilelor nopţilor
floarea-arzătoare-a sângelui
a sufletului meu nemuritor

Coboară şi consolează-mă
de ce-am pierdut în viaţă
de ce n-am ştiut să câştig
n-am ştiut să câştig

în numele tău în spiritul meu

*

Şi-acum că vă aflaţi la capăt
oameni ca şi copiii, şi tot speraţi
în voi veghează şi­-acum o lumină
Ce stea rămâne oare în memorie
ce stea în nimbul ei ca un miracol?

S-au născut astăzi…

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/10_martie

Imposibilul extaz. Roman-foileton de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Aş fi plecat dinspre starea mea, vibrantă ca un plan şi destul de intens urmărindu-mă, înspre dispoziţia sufletească a unuia dintre personajele pe care le urmăream dând pagini, numai să mă sustrag prezentului în care, iată, plăteam chirie. Imaginile trecutului stăruiau ca o pânză pictată în aerul blând al camerei şi mi se părea că nu pot curăţa vopseaua uscată de pe unele scene; dăruit cu un har instantaneu de artist plastic, aş fi refăcut în loc schiţa nouă a unui gest, însă în culoarea locală. Îmbinam prezentul cu trecutul la nivel imaginar, iar în voinţă, ideea viitorului liber de griji deschidea uşi întunecate. Clipe din prezent se întretăiau cu fire din viitor: în locul pomului, instantaneu se instala întâlnirea unui cuplu; răsfoiam jurnalul: starea pe care trebuie s-o fi avut, traducea altfel ştirile, cu nostalgia celui care altădată făcea parte din ele. Dar pentru a capta o astfel de variantă, potenţial seducătoare, când nu mai rezişti preocupărilor şi tumultului devastator al tinereţii, aveam nevoie să parvin.

Continuă să citești

A nu fi de Alexandru Busuioceanu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Te doare să priveşti te doare?
Azurul ca un sânge îţi apasă pleoapele
Ca un cuţit gândul îţi sfâşie sufletul
Lasă-l să te sfâşie lasă-l
Nu va cunoaşte nimeni secretul
Închide ochii asupra acestui arbore-n lacrimă
Ai la picioarele tale drumul Acest curcubeu
Singurătate singurătate şi-uimire
Pune piciorul Urcă Urcă

Pe-acelaşi drum coborât
bulgăre de lumină
când veneai fraged de aurorele tale!